12 definiții pentru cazangiu cazanciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazangiu sm [At: ȘIO / V: ~nciu / Pl: ~ii / E: tc kazanci] 1 Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele de abur. 2 Muncitor care lucrează într-o cazangerie (1, 2).

CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.

CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.

CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care fabrică, construiește sau repară cazane (2). Amarnic țipă fiecare schijă, întreaga hală parcă năruind. Dar cazangiii trec încet, cu grijă, Metalul îndărătnic mlădiind. DRAGOMIR, S.40. 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. Un cazangiu în sala de mașini a unui mare transatlantic. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/3.

CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (2). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Tc. kazanči.

CAZANGÍU ~i m. 1) Muncitor specializat în construirea și repararea cazanelor. 2) Fochist la o instalație de încălzire. /<turc. kazanci

cazangiu m. 1. cel ce face cazane; 2. cel ce topește carnea la zalhana. [Turc. KAZANDJI].

cazangíŭ m. (turc. kazanğy). Care face saŭ vinde cazane. Care stă la cazan lucrînd în vre-o industrie, topind grăsime ș. a.

cazanciu sm vz cazangiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazangíu s. m., art. cazangíul; pl. cazangíi, art. cazangíii (-gi-ii)

cazangíu s. m., art. cazangíul; pl. cazangíi, art. cazangíii

Intrare: cazangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazangiu
  • cazangiul
  • cazangiu‑
plural
  • cazangii
  • cazangiii
genitiv-dativ singular
  • cazangiu
  • cazangiului
plural
  • cazangii
  • cazangiilor
vocativ singular
  • cazangiule
plural
  • cazangiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazanciu
  • cazanciul
plural
  • cazancii
  • cazanciii
genitiv-dativ singular
  • cazanciu
  • cazanciului
plural
  • cazancii
  • cazanciilor
vocativ singular
  • cazanciule
plural
  • cazanciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cazangiu cazanciu

  • 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane ((1.), (2.)), care muncește într-o cazangerie.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Amarnic țipă fiecare schijă, întreaga hală parcă năruind. Dar cazangiii trec încet, cu grijă, Metalul îndărătnic mlădiind. DRAGOMIR, S. 40.
      surse: DLRLC
  • 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un cazangiu în sala de mașini a unui mare transatlantic. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/3.
      surse: DLRLC

etimologie: