CAZANGIU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care fabrică, construiește sau repară cazane (2). Amarnic țipă fiecare schijă, întreaga hală parcă năruind. Dar cazangiii trec încet, cu grijă, Metalul îndărătnic mlădiind. DRAGOMIR, S.40. 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. Un cazangiu în sala de mașini a unui mare transatlantic. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/3.