CATHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.

catharsis sn [At: DN³ / V: (iuz) ~ta~, ka~ / Pl: ~uri / E: fr catharsis] 1 (Est) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2 (Psa) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. corectat(ă)

CATHARSIS s. n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.

CATHARSIS s.n. (Lit.) Termen folosit de Aristotel pentru a defini efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice. [Scris și catarsis, katharsis. / cf. fr. catharsis, gr. katharsis – purificare].

CATHARSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis)

cat(h)arsis s. sg.tant. (livr.) Purificare, eliberare psihică ◊ „Mai întâi trebuie să excludem povestea cu «misterul artei». Foiletonul de sâmbătă seara nu se fabrică în vederea catharsis-ului.” Cont. 15 XI 74 p. 9 (din fr. catharsis; DN3)

catarsis sn vz catharsis

katharsis sn vz catharsis

CATARSIS s.n. v. catharsis.

KATHARSIS s.n. v. catharsis.

catharsis (gr.) (desp. ca-thar-) s. n., art. catharsisul

!catharsis (gr.) [th pron. t] (ca-thar-) s. n.

catharsis s. n. (sil. -thar-) [th pron. t]

CATHARSIS (< gr. katharsis, purificare) Termen folosit de Aristotel, pentru a defini, într-o accepție estetică, purificarea încercată de spectatori în timpul reprezentației dramatice sau după aceea. În Dramaturgia hamburgică, catharsisul tragic este definit de Lessing ca „o transformare a pasiunilor în înclinări virtuoase.” Esteticienii moderni au lărgit însă sfera katharsisului la întregul domeniu al artei, în totalitatea formelor ei, și nu numai la tragedie, socotindu-l ca o categorie generală a esteticii.

CATARSIS ({s} gr. katharsis „purificare”) 1. Cuvînt utilizat inițial de Aristotel pentru a desemna efectul de purificare a pasiunilor pe care-l producea tragedia asupra spectatorilor. 2. (în psihanaliză) Eliberarea, sub formă de emoție, a unei reprezentări refulate în inconștient și căreia i se datorează anumite tulburări psihice.