13 definiții pentru catharsis catarsis katharsis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cathársis sn [At: DN3 / V: (iuz) ~ta~, ka~ / Pl: ~uri / E: fr catharsis] 1 (Est) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2 (Psa) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. corectată

CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis.Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.

CÁTHARSIS s. n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis.Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis.

CATHÁRSIS s.n. (Lit.) Termen folosit de Aristotel pentru a defini efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice. [Scris și catarsis, katharsis. / cf. fr. catharsis, gr. katharsis – purificare].

CATHÁRSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis)

cat(h)ársis s. sg.tant. (livr.) Purificare, eliberare psihică ◊ „Mai întâi trebuie să excludem povestea cu «misterul artei». Foiletonul de sâmbătă seara nu se fabrică în vederea catharsis-ului.” Cont. 15 XI 74 p. 9 (din fr. catharsis; DN3)

catársis sn vz catharsis

CATÁRSIS s.n. v. catharsis.

KATHÁRSIS s.n. v. catharsis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cathársis (gr.) [th pron. t] (ca-thar-) s. n.

cathársis s. n. (sil. -thar-) [th pron. t]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATARSIS ({s} gr. katharsis „purificare”) 1. Cuvînt utilizat inițial de Aristotel pentru a desemna efectul de purificare a pasiunilor pe care-l producea tragedia asupra spectatorilor. 2. (în psihanaliză) Eliberarea, sub formă de emoție, a unei reprezentări refulate în inconștient și căreia i se datorează anumite tulburări psihice.

Intrare: catharsis
  • silabație: ca-thar-sis
  • pronunție: catarsis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catharsis
  • catharsisul
  • catharsisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • catharsis
  • catharsisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catarsis
  • catarsisul
  • catarsisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • catarsis
  • catarsisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • katharsis
  • katharsisul
  • katharsisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • katharsis
  • katharsisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catharsis catarsis katharsis

  • 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: