2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

cățelit2, ~ă a [At: MARIAN, NA. 45 / V: cațal~, cățăl~ / Pl: ~iți, ~e / E: cățeli] 1 (D. animale) Fătat2. 2 (D. animale) Care a îndeplinit actul sexual Si: cățelat2 (2), cățelărit2 (2), încățelat2 (2), încățelit2 (2). 3-4 (D. boli) Care s-a agravat (sau a reizbucnit) Si: cățelat2 (3-4), cățelărit2 (3-4), încățelat2 (3-4), încățelit2 (3-4). 5 (Buc) Ațâțat2. 6 (D. ceapă) Încolțit2. 7 (D. ierburi) Înțelenit2. 8 (D. bube, răni) Extins2.

cățelit1 sn [At: MARIAN, INS. 146 / V: cațal~, cățăl~ / Pl: ~uri / E: cățeli] 1-10 Cățelire (1-10).

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea).

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea).

cațali v vz cățeli

cațalit2, ~ă a vz cățelit2

cațalit1 sn vz cățelit1

cățăla [At: DICȚ / Pzi: ~lez / E: cățeli css] (Reg) vr 1 (D. cățele, vulpi, lupoaice) A se împerechea. 2 vt (D. cățele, vulpi, lupoaice) A fata. 3 vr (D. boli) A se agrava. 4 vt (C. indică animale) A ațâța. 5 vi (Pan; d. ceapă) A încolți. 6 vr (D. iarbă) A se înțeleni. 7 vr (D. bube, răni) A se întinde. 8 vt (D. matca albinelor) A depune ouă.

cățăli v vz cățeli

cățălit2, ~ă a vz cățelit2

cățălit1 sn vz cățelit1

cățeli [At: LB / V: cațali, cățăli / Pzi: ~lesc / E: cățel] 1 vt (D. femele de câine, vulpe, lup) A făta. 2 vr (Pop; d. animale) A se împerechea. 3-4 vr (D. boli) A se agrava (sau a reizbucni) Si: a se cățela (3-4), a se cățelări (3-4), a se încățela (3-4), a se încățeli (3-4). 5 vt (Buc) A ațâța 6 vt (D. ceapă) A încolți. 7 vr (D. ierburi) A se înțeleni. 8 vr (D. ierburi) A se îndesi. 9 vt (D. albine) A depune ouăle Si: a cățela, a cățelări (9), a încățela (9), a încățeli (9). 10 vr (D. bube, răni) A se întinde. 11 vr A se mări.

CĂȚELI (-elesc) vb. refl. 1 🐒 A se împreuna (vorb. de cîini) 2 Mold. (PAMF.), 🌿 A se întinde, a se înmulți (vorb. de buruieni) 3 🩺 Ⓟ A se împuia, a se propaga (vorb. de bube): niște bubuțe cari neîncetat se înmulțesc și se cățelesc (MAR.) [cățel].

ÎNCĂȚELA (-elez), ÎNCĂȚELI (-elesc) = CĂȚELI.

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. (Popular) 1. Tranz. (Despre cățele, lupoaice, vulpoaice) A puia, a făta. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. (Atestat în forma regională cățăli) Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. «Bubă ce se cățălește», cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul- Petrea. SADOVEANU, N. P. 21.

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din cățel.

cățelì v. 1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces); 2. a se împreuna (vorbind de câini).

Ortografice DOOM

cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, 3 pl. se cățelesc, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească; ger. cățelindu-se

!cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească

cățeli vb., ind. prez. 3 sg. cățelește, imperf. 3 sg. cățelea; conj. prez. 3 sg. și pl. cățelească

Sinonime

CĂȚELI vb. v. goni, împerechea, împreuna, încrucișa.

cățeli vb. v. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA.

Intrare: cățelit
cățelit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cațalit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cățălit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cățeli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cățeli
  • cățelire
  • cățelit
  • cățelitu‑
  • cățelind
  • cățelindu‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cățelește
(să)
  • cățelească
  • cățelea
  • cățeli
  • cățelise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cățelesc
(să)
  • cățelească
  • cățeleau
  • cățeliră
  • cățeliseră
cațali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cățăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cățeliverb

  • 1. popular (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. «Bubă ce se cățălește», cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul Petrea. SADOVEANU, N. P. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.