catarcă sf vz catargă²

catarg² sn vz catargă¹

catarg¹ sn [At: VARLAAM, C. II, 31/2 / V: (înv) catart / Pl: ~rge și ~uri / E: ngr ] 1 Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de radio Si: arbore. 2 (Pex) Brad lung și gros curățat de crengi și de coajă, din care se fac catarge (1). 3 (Reg; pex; lpl) Plută formată din trei sau patra catarge (2) legate la un loc. 4 (Pex; nob) Băț de steag. 5 Construcție metalică care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră.

catargă² sf [At: PAMFILE, I. C. 155 / V: catarcă, căt~ / Pl: ~rge / E: ns cf targă] (Îvp) Sanie mică pe care o trage omul, cu lemne, din pădure Si: (reg) cioaclă, huriște.

catargă¹ sf [At: PRAV. 331 / V: ~rg sn, catăr~, cater~ / Pl: ~rge / E: gr ϰάτερυου] 1 (Îvp) Corabie. 2 (Spc) Galeră. 3 (Pex) Muncă silnică pe galeră.

catart sn vz catarg

catărgă sf vz catargă¹

catergă sf vz catargă¹

cătarcă sf vz catargă²

cătargă sf vz catargă²

CATARG (pl. -guri) sn. Mold. ⛵ = CATART: șueră’n vînt frînghiile întinse de ~uri VLAH. [catart + catargă].

†CATARGĂ (pl. -ge) sf. 1 ⛵ ‡ Galeră: sosind cu cătărgile supt Țarigrad VARL.; Rob la Turci pe marea aibă, Să-mi tragi ziua la ~; Să-mi tragi catarga pe uscat și noaptea cu fier legat TOC. ¶ 2 ‡ Pedeapsă cu trimiterea la galere: nice boiarii nice feciorii lor nu se vor certa cu catarga sau cu ocna PRV.-MB. ¶ 3 Trans. CĂTARGĂ, CĂTARCĂ, sanie mai mică cu care oamenii își aduc lemne din pădure în timpul iernii VIC. [gr.-biz. κάτεργου].

‡CATERGĂ = CATARGĂ 1 2: îi certa cu caterga în toată viața lor PRV.-LP..

CATARG, catarge, s. n. Stîlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pînzele sau (la vasele cu propulsie mecanică) antenele de telegrafie fără fir. În luptă-naintează-ntreaga clasă [muncitoare], Ca vasul cu steag roșu la catarg. BENIUC, V. 133. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. ◊ (Poetic) Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit și a știut să-și alcătuiască viața ca un înțelept ce-a fost. ANGHEL, PR. 59. – Variantă: (învechit) catart, catarturi (ODOBESCU, S. III 248), s. n.

CATART s. n. v. catarg.

CATARG, catarge, s. n. Stîlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pînzele sau antenele de telegrafie fără fir. – Ngr. katarti.

CATARG ~ge n. Stâlp vertical montat pe o navă pentru a susține velele și instalațiile de semnalizare; arbore. /<ngr. katárti

arbore m. 1. vegetal lemnos cu trunchiu și ramuri; arbore genealogic, tabloul diferitelor ramificațiuni ale unei familii; 2. (navigațiune) catart: arborul mare.

catarg n. Mold. V. catart: luntrea cu ale ei vintrele spânzurate de catarg EM. [Vechiu rom. catargă, galeră = gr. bizantin KÁTERGON].

catargă f. Tr. sanie mai mică cu care oamenii săraci își aduc lemne în timp de iarnă. [Vorbă identică cu cea precedentă].

catart n. bucată lungă și verticală de lemn care serva a sprijini pânzăria unei corăbii sau luntre. [Gr. mod. KATÁRTI].

catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt infl. luĭ catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore.

catárgă f., pl. e și cătărgĭ (mgr. kátergon, de unde și vsl. katrŭga, turc. kadyrga, rus. kátorga, galeră). Vechĭ. Galeră. Azĭ. Btș. Prepeleac.

catárt, V. catarg.

prepeleác și -eág n., pl. ece, ege (rut. [Cihac] prypýlĭaka). Par saŭ ramură înfiptă în pămînt în care se pun oalele la scurs. Scară fixă compusă dintr’un stîlp străbătut de niște bețe care servesc ca trepte. Turn de lemn de observat hoțiĭ la o vie (numit și catargă). Prăjină ramificată la un capăt cu care se culeg poamele pe care nu le poțĭ ajunge cu mîna (V. caĭer). Bețișor pe care înșirĭ niște poame orĭ niște florĭ. Stîlp ramificat în prejuru căruĭa se clădește claĭa ca să stea fînu maĭ înfoĭat, și așa să se păstreze maĭ bine. – Și perp-. V. sărciner.

catarg s. n., pl. catarge

catarg s. n., pl. catarge

catarg s. n., pl. catarge

catarg, pl. catarge

catarg.

catarg (catarge), s. n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. – Var. (înv.) catart. – Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influența lui catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ.

catargă (-ge), s. f. – Galeră. – Mr. catregă. Gr. ϰάτεργον (Murnu 11); cf. sl. katruga, sb. katarka, rus. kátorga, tc. kedirga. – Der. catergar, s. m. (ocnaș de galeră; golan, vagabond), din ngr. ϰατεργάρις „ocnaș pe galeră” (mr. cătărgar), cf. Gáldi 162.

CATARG turnul deltaplanului (v.)

catarg, catarge s. n. (er.) penis.

CATARG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.

CATARGĂ s. v. galeră.

CATARG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.

catargă s. v. GALERĂ.

catargă s.f. 1. (înv.) corabie cu condamnați la muncă silnică; galeră. 2. (reg.) sanie mică, cioaclă.