13 definiții pentru catapeteasmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. 1. Draperie brodată, în vechile temple ebraice, care separa „sfânta” (naosul) de „sfânta sfintelor” (sanctuarul). 2. Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și naos, în bisericile ortodoxe; iconostas. 3. Perdea brodată care închide ușile împărătești ale iconostasului. – Din ngr. katapétasma.

catapeteásmă sf [At: BIBLIA (1688) 65 / V: ~tázmă, ~zmă, ~piteázmă / Pl: ~esme / E: vsl катапетазма, ngr ϰαταπέτασμα] 1 (În Templul din Ierusalim) Vălul care despărțea partea numită Sfântă de sfânta sfintelor, unde se afla chivotul legii, toiagul lui Aaron și mana. 2 (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii Si: iconostas, tâmplă2.

CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas, tâmplă2. – Din ngr. katapétasma.

CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Despărțitură, împodobită cu icoane, dintre altar și restul bisericii. Catapeteasma sclipea din zecile ei de icoane înșiruite și îmbrăcate în alamă sau suflate cu aur și argint. DUMITRIU, B. F. 137. Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare. EMINESCU, O. I 95. ◊ Fig. A sărit în așchii răsăritul, Zările și-au spart catapeteasma. BENIUC, V. 41. Catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit. Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. EMINESCU, O. I 133.

CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.

CATAPETEÁSMĂ ~ésme f. (în biserica ortodoxă) Perete împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas. [G.-D. catapetesmei] /<ngr. katapétasma

catapeteázmă sf vz catapeteasmă

catapeteázmă și -piteázmă, f. pl. ezme (vgr. kata-pétasma, perdea, cortină). Tîmpla bisericiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catapeteásmă s. f., g.-d. art. catapetésmei; pl. catapetésme

catapeteásmă s. f., g.-d. art. catapetésmei; pl. catapetésme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATAPETEASMĂ s. (BIS.) iconostas, tîmplă, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.)

Intrare: catapeteasmă
catapeteasmă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catapeteasmă
  • catapeteasma
plural
  • catapetesme
  • catapetesmele
genitiv-dativ singular
  • catapetesme
  • catapetesmei
plural
  • catapetesme
  • catapetesmelor
vocativ singular
plural

catapeteasmă

  • 1. Draperie brodată, în vechile temple ebraice, care separa „sfânta” (naosul) de „sfânta sfintelor” (sanctuarul).
    surse: DEX '09
  • 2. Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și naos, în bisericile ortodoxe.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: iconostas attach_file 4 exemple
    exemple
    • Catapeteasma sclipea din zecile ei de icoane înșiruite și îmbrăcate în alamă sau suflate cu aur și argint. DUMITRIU, B. F. 137.
      surse: DLRLC
    • Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare. EMINESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • figurat A sărit în așchii răsăritul, Zările și-au spart catapeteasma. BENIUC, V. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit. Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
  • 3. Perdea brodată care închide ușile împărătești ale iconostasului.
    surse: DEX '09

etimologie: