CASTRON, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Cf. săs. Kastrol, sb. kastrola, pol. kastrol.

castron sn [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII, 143 / V: craston^[1] / Pl: ~oane / E: fr casserole, ger Kastrol, srb kastrola, pn kastrol] 1 Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. 2 Conținutul unui castron (1). 3 (Fig; irn; iuz) Pălărie tare, cu marginile scurte Si: gambetă. 4 (Sens nesigur; îs) ~ul mării Golf. 5 (Iuz) Vas de gătit mâncarea Cf cratiță, tigaie. corectat(ă)

CASTRON (pl. -oane) sn. Vas mare și adînc în care se aduce supa pe masă (🖼 957): puseră pe masă un ~ colosal plin cu ciorbă de știucă FIL. [pol. kastrol < fr.].

CASTRON, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. săs. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol.

CASTRON, castroane, s. n. Vas adînc (de obicei de porțelan) în care se aduce mîncarea (în special supa) la masă. Te minunai de cîte lucruri bune vedeai că se aduc în castroane și pe tăvi. PAS, Z. I 110. Dădaca ne-a adus ciorba pe-o tabla, într-un castron mare. SADOVEANU, N. F. Le-am făcut [copiilor] niște castroane mari de tablă. SAHIA, N. 32.

CASTRON, castroane, s. n. Vas adînc în care se aduc unele mîncăruri la masă. – Pol. kastrol (< fr.).

CASTRON ~oane n. Vas adânc în care, de obicei, se servesc la masă supele; supieră. /<pol. kastrol

castron n. vas mare și adânc, în care se aduce supa pe masă. [Sas. KASTROL (= fr. casserole)].

*castrón n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastrĭúlĕa, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, cățuĭe. It. cazzaruóla și casseróla d. fr. V. cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura (cĭorba, borșu) la masă. – În nord craston. V. cĭorbalîc și ceanac.

crastol sn vz castron

craston sn vz castron

CASTRONAȘ (pl. -așe) sn. dim. CASTRON.

crastón, V. castron.

castron s. n., pl. castroane

castron s. n., pl. castroane

castron s. n., pl. castroane

castron, -troane.

castron (castroane), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.