castron sn [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII, 143 / V: craston^[1] / Pl: ~oane / E: fr casserole, ger Kastrol, srb kastrola, pn kastrol] 1 Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. 2 Conținutul unui castron (1). 3 (Fig; irn; iuz) Pălărie tare, cu marginile scurte Si: gambetă. 4 (Sens nesigur; îs) ~ul mării Golf. 5 (Iuz) Vas de gătit mâncarea Cf cratiță, tigaie. corectat(ă)