12 definiții pentru castron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Cf. săs. Kastrol, sb. kastrola, pol. kastrol.

castron sn [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII, 143 / V: craston[1] / Pl: ~oane / E: fr casserole, ger Kastrol, srb kastrola, pn kastrol] 1 Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. 2 Conținutul unui castron (1). 3 (Fig; irn; iuz) Pălărie tare, cu marginile scurte Si: gambetă. 4 (Sens nesigur; îs) ~ul mării Golf. 5 (Iuz) Vas de gătit mâncarea Cf cratiță, tigaie. corectată

  1. crastoncraston Ladislau Strifler

CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. săs. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol.

CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adînc (de obicei de porțelan) în care se aduce mîncarea (în special supa) la masă. Te minunai de cîte lucruri bune vedeai că se aduc în castroane și pe tăvi. PAS, Z. I 110. Dădaca ne-a adus ciorba pe-o tabla, într-un castron mare. SADOVEANU, N. F. Le-am făcut [copiilor] niște castroane mari de tablă. SAHIA, N. 32.

CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc unele mâncăruri la masă. – Pol. kastrol (< fr.).

CASTRÓN ~oáne n. Vas adânc în care, de obicei, se servesc la masă supele; supieră. /<pol. kastrol

castron n. vas mare și adânc, în care se aduce supa pe masă. [Sas. KASTROL (= fr. casserole)].

*castrón n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastrĭúlĕa, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, cățuĭe. It. cazzaruóla și casseróla d. fr. V. cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura (cĭorba, borșu) la masă. – În nord craston. V. cĭorbalîc și ceanac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

castrón s. n., pl. castroáne

castrón s. n., pl. castroáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

castrón (castroáne), s. n.1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.

Intrare: castron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castron
  • castronul
  • castronu‑
plural
  • castroane
  • castroanele
genitiv-dativ singular
  • castron
  • castronului
plural
  • castroane
  • castroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

castron

  • 1. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: supieră diminutive: castronaș 3 exemple
    exemple
    • Te minunai de cîte lucruri bune vedeai că se aduc în castroane și pe tăvi. PAS, Z. I 110.
      surse: DLRLC
    • Dădaca ne-a adus ciorba pe-o tabla, într-un castron mare. SADOVEANU, N. F. 158.
      surse: DLRLC
    • Le-am făcut [copiilor] niște castroane mari de tablă. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC

etimologie: