2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool. în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

castravete sm [At: BIBLIA (1688), 101/2 / V: crasta~, crăstăv~ / Pl: ~eți / E: castraveți (pll) castraveț < bg краставица] 1 (Bot) Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus). 2 (Prc) Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. 3 (Îe) A vinde ~eți la grădinar A da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 4 Castravecior (2). 5 (Bot; reg) Plesnitoare (Ecbalium elaterium). 6 (Zlg; îc) ~-de-mare Holoturie (Zygophylum fabago).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Legumă de formă lunguiață și de culoare verde, care se consumă crudă sau murată, mai rar gătită; planta care produce acest fruct (Cucumis sativus). Un borcan mare de lut, pentru castraveți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105. Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) = a da explicații cuiva care se pricepe mai bine; a căuta să păcălești pe unul mai șiret decît tine. ◊ (Neobișnuit) A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni. Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125.

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de formă lunguiață, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da cuiva explicații într-o problemă pe care cel care ascultă o cunoaște mai bine decît tine. – Bg. krastavec).

CASTRAVÉTE ~ți m. 1) Plantă leguminoasă, având tulpina târâtoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene și fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale și alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

castravete m. 1. plantă originară din Azia, se cultivă pentru fructele sale comestibile, întrebuințate la bucătărie (Cucumis sativus); 2. rodul castravetelui, mare, lunguieț și acoperit cu tubercule puțin proeminente: din castraveți se fac murături. [Bulg. KRASTAVIȚŬ (din slav, krastavŭ, râios, din cauza pielii buboase), de unde și forma Mold. crastavete].

castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s’a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene.

căstrăvéte sm vz castravete

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

castravete s. m., art. castravetele; pl. castraveți

castravete s. m., pl. castraveți

castravéte s. m., pl. castravéți

castravete-de-mare (animal) s. m., art. castravetele-de-mare; pl. castraveți-de-mare

castravete-de-mare (animal) s. m., pl. castraveți-de-mare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CASTRAVÉTE s. 1. (ZOOL.; Cucumis sativus) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene. 2. castravete-de-mare v. holoturie.

CASTRAVETE s. 1. (ZOOL.; Cucumis sativus) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene. 2. (ZOOL.) castravete-de-mare = holoturidă, holoturie. (~ este un echinoderm cu corpul moale și alungit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

castravéte (castravéți), s. m. – Plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveț, megl. căstrăveț. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUCUMIS L., CASTRAVETE, PEPENE, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din Africa, Asia, America, cca 38 specii, erbacee, agățătoare sau întinse pe sol, anuale sau perene, aspre. Frunze lobate, nelobate sau crestate. Cîrcei simpli, uneori cu spini. Flori galbene, monoice, marginea caliciului cu 5 lobi, corolă rotundă sau campanulată, adînc-lobată, în 5 lobi lunguieți sau ovali, cu vîrf ascuțit, cele femele singulare, rareori în buchet, stil scurt cu 3-5 stigmate, cele mascule în buchet, rareori singulare, 3 stamine și un rest de ovar glandulos. Fruct subglobulos sau oblong-cărnos, cu mai multe semințe în 3 sau mai multe rînduri.

Cucumis sativus L. « Castravete ». Specie care înflorește în mai-iun. Flori cu corolă galbenă. Plantă anuală, erbacee. Tulpină agățătoare cu cîrcei și peri rigizi. Fructe lunguiețe, comestibile, verzi, galbene la maturitate, miezul verde sau alb. Frunze cordiforme, aspre la pipăit, cu 3-4 lobi acuți și cîrcei simpli.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

castravete, castraveți s. m. (er.) 1. penis. 2. (adol.) om lipsit de personalitate; figură ștearsă.

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.

Intrare: castravete
castravete substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castravete
  • castravetele
plural
  • castraveți
  • castraveții
genitiv-dativ singular
  • castravete
  • castravetelui
plural
  • castraveți
  • castraveților
vocativ singular
plural
căstrăvete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crestăvete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crestavete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crastavete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câstravete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: castravete-de-mare
castravete-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetele-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetelui-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveților-de-mare
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

castravete, castravețisubstantiv masculin

  • 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin restricție Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      diminutive: castravecior
      • format_quote Un borcan mare de lut, pentru castraveți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105. DLRLC
      • format_quote Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
    • chat_bubble A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble neobișnuit A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni. DLRLC
      • format_quote Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125. DLRLC
etimologie:
  • Refăcut din castraveți (pluralul lui castraveț din limba bulgară krastaveț, krastavița). DEX '09

castravete-de-mare, castraveți-de-maresubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic