4 intrări

school Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool. în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

castravete sm [At: BIBLIA (1688), 101/2 / V: crasta~, crăstăv~ / Pl: ~eți / E: castraveți (pll) castraveț < bg краставица] 1 (Bot) Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus). 2 (Prc) Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. 3 (Îe) A vinde ~eți la grădinar A da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 4 Castravecior (2). 5 (Bot; reg) Plesnitoare (Ecbalium elaterium). 6 (Zlg; îc) ~-de-mare Holoturie (Zygophylum fabago).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Legumă de formă lunguiață și de culoare verde, care se consumă crudă sau murată, mai rar gătită; planta care produce acest fruct (Cucumis sativus). Un borcan mare de lut, pentru castraveți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105. Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) = a da explicații cuiva care se pricepe mai bine; a căuta să păcălești pe unul mai șiret decît tine. ◊ (Neobișnuit) A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni. Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125.

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de formă lunguiață, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da cuiva explicații într-o problemă pe care cel care ascultă o cunoaște mai bine decât tine. – Bg. krastavec).

CASTRAVÉTE ~ți m. 1) Plantă leguminoasă, având tulpina târâtoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene și fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale și alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

castravete m. 1. plantă originară din Azia, se cultivă pentru fructele sale comestibile, întrebuințate la bucătărie (Cucumis sativus); 2. rodul castravetelui, mare, lunguieț și acoperit cu tubercule puțin proeminente: din castraveți se fac murături. [Bulg. KRASTAVIȚŬ (din slav, krastavŭ, râios, din cauza pielii buboase), de unde și forma Mold. crastavete].

castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s’a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene.

căstrăvéte sm vz castravete


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

castravéte s. m., pl. castravéți

castravéte s. m., pl. castravéți

castravéte-de-máre (animal) s. m., pl. castravéți-de-máre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CASTRAVÉTE s. 1. (ZOOL.; Cucumis sativus) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene. 2. castravete-de-mare v. holoturie.

CASTRAVETE s. 1. (ZOOL.; Cucumis sativus) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene. 2. (ZOOL.) castravete-de-mare = holoturidă, holoturie. (~ este un echinoderm cu corpul moale și alungit.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

castravéte (castravéți), s. m. – Plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveț, megl. căstrăveț. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUCUMIS L., CASTRAVETE, PEPENE, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din Africa, Asia, America, cca 38 specii, erbacee, agățătoare sau întinse pe sol, anuale sau perene, aspre. Frunze lobate, nelobate sau crestate. Cîrcei simpli, uneori cu spini. Flori galbene, monoice, marginea caliciului cu 5 lobi, corolă rotundă sau campanulată, adînc-lobată, în 5 lobi lunguieți sau ovali, cu vîrf ascuțit, cele femele singulare, rareori în buchet, stil scurt cu 3-5 stigmate, cele mascule în buchet, rareori singulare, 3 stamine și un rest de ovar glandulos. Fruct subglobulos sau oblong-cărnos, cu mai multe semințe în 3 sau mai multe rînduri.

arată toate definițiile

Intrare: castravete
castravete substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castravete
  • castravetele
plural
  • castraveți
  • castraveții
genitiv-dativ singular
  • castravete
  • castravetelui
plural
  • castraveți
  • castraveților
vocativ singular
plural
Intrare: castravete-de-mare
castravete-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetele-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetelui-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: căstrăvete
căstrăvete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: câstravete
câstravete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

castravete Cucumis

  • 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin restricție Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: castravecior attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un borcan mare de lut, pentru castraveți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105.
        surse: DLRLC
      • Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie neobișnuit A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni.
      exemple
      • Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din castraveți (pluralul lui castraveț din limba bulgară krastaveț, krastavița).
    surse: DEX '09

castravete-de-mare

etimologie: