casiță sf [At: BULET. GRĂD. BOT. V nr. 3-4, 59 / Pl: ~țe / E: ns cf casia, cașie] (Bot) Crin-galben.

căsiță sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. / Pl: ~țe / E: casă + -iță] 1-4 (Reg) Căsuță (1-4).

cășiță³ sf [At: MARIAN, ap. DA ms / Pl: nct / E: ucr кащица] 1 (Buc) Construcție de bârne, umplută cu pietre și alte obiecte grele, pe care se așază podurile peste o apă mai mare. 2 (Trs) Reazem al unei construcții în apă Si: greblă.

cășiță² sf [At: N. REV. R. X, 85 / V: chiș~ (A și: chiș~) / Pl: ~țe / E: cf vsl кусату, bg кыщей] (Reg) Zăbală.

cășiță¹ [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~țe, ~ți / E: casă¹ + -iță] (Reg) 1 sf Căsulie. 2 sf Loc (culcuș) unde stă larva în stup. 3 sf Loc unde stă o singură albină. 4 av (Fig) Foarte ordonat. 5 sf Organ al albinei în care se prelucrează nectarul. 6 sf Ladă pentru stupi. 7 sf Cutie de lemn (sau de coajă de mesteacăn), în care se ține sare Si: sărăriță, solniță. 8 sf A Lădiță mică Si: casetă, chichiță, pui, sipet. 9 sf Despărțitură într-un sertar. 10 sf Despărțitură în șerpar. 11 Despărțitură mică. 12 sf Firidă. 13 Gropiță pe care o fac copiii când se joacă în nisip ud. 14 sfp Lemnele așezate cruciș la capetele sterilor, pentru a-i susține. 15 sf Colacul fântânii. 16 sf Butonieră la cămașă în care se încheie nasturele.

câșiță sf [At: MARIAN, INS. 391 / Pl: ~țe / E: nct] 1 Insectă dipteră ale cărei larve se dezvoltă în brânza alterată (Piophila casei). 2 Larva câșiței (1) Si: carete, (Buc) codaț, (Trs) codaci, strepede Cf mușiță.

chișiță¹ sf vz cășiță¹

tișiță sf vz cășiță

BONDRETE, BONDREȚ sm. 🐙 1 Larva fluturelui de mătase ¶ 2 Viermuș care se face în abcesele din măsele, din larvele depuse de muște ¶ 3 Olten. Băn. Viermuș care se face în șezutul calului ¶ 4 = CÎȘIȚĂ.

❍CĂȘIȚĂ (pl. -te) sf. 1 Mold. Cutie de lemn ori de coajă de mesteacăn în care se păstrează sare ȘEZ. ¶ 2 Olten. Locul de pe acoperișul casei, pe unde iese fumul ¶ 3 Mold. Olten. Alveolă (din fagur) ȘEZ. ¶ 4 Băn. Colivie [casă].

CHIȘIȚĂ¹ (pl. -ițe) sf. 🐒 Încheietura piciorului, deasupra copitei (la cai, boi și oi) (🖼 1132) [blg. kitčica, srb. kičica].

CÎȘIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐙 Musculița, a cărei larvă, un viermușor, cu capul negru, de coloare albă-gălbuie, se găsește în brînză; această larvă e numită și „carete”, „codaț” sau „strepede” (Piophila casei) (🖼 1275).

CODAȚ sm. 🐙 1 – CÎȘIȚĂ ¶ 2 Larva codată a mai multor muște (🖼 1358) [refăcut din pl. codați < codat].

CÎȘIȚĂ, cîșițe, s. f. (Cu sens colectiv) Viermi foarte mici și subțiri ca o scamă, cu cap negru și corp gălbui, care se fac în brînză alterată.

CÎȘITĂ, cîșițe, s. f. Insectă dipteră (Piophila casei) ale cărei larve se dezvoltă în brînza alterată ; larva acestei insecte.

cîșiță f., pl. e (cp. cu găselniță). Unde? Strépede. V. codat și bondrete.

câșiță s. f., g.-d. art. câșiței; pl. câșițe

câșiță s. f., g.-d. art. câșiței; pl. câșițe

câșiță s. f., g.-d. art. câșiței; pl. câșițe

CÂȘIȚĂ s. (ENTOM.) strepede, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brânza alterată.)

CÎȘIȚĂ s. (ENTOM.) strepede, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brînza alterată.)

casiță casițe, s.f. (reg.) crin galben.

cășiță, cășițe, s.f. (reg.) 1. alveolă de fagure, căsuică, căsuță. 2. solniță din coajă de mesteacăn; sărăriță. 3. despărțitură într-un sertar, chichiță, casetă, pui, sipet; despărțitură in șerpar. 4. firidă. 5. colacul fântânii; ghizdurile fântânii. 6. construcție de bârne umplută cu pietre. 7. chiotoare la cămașă. 8. zăbală.

cășiță¹, cășițe, s.f. (reg.) 1. Căsuță. 2. Casetă, sertar, pui. ■ (top.) Cășiță, poiană în Dragomirești, pârâu în Botiza. – Din casă + suf. -iță (MDA).

cășiță², cășițe, (câșâță, câșiță), s.f. (reg.) 1. Întâritură la poduri. 2. Întăritură la marginea apei. 3. Ghizdurile de la fântână. 4. Despărțiturile la ladă. 5. Stivă de lemn puse cruciș la uscat. 6. Dig construit pe malul apei din bârne de lemn. – Din ucr. kasita (MDA).

cășiță², cășițe, (câșâță, câșiță), s.f. – (reg.) 1. Întâritură la poduri (Mara, Giulești). 2. Întăritură la marginea apei (Strâmtura, Bârsana, Vișeu). 3. Ghizdurile de la fântână (Budești). 4. Despărțiturile la ladă (Hoteni, Bârsana, Vișeu). 5. Stivă de lemn puse cruciș la uscat (Ieud, Săcel) (ALRRM, 1973). 6. Dig construit pe malul apei din bârne de lemn (Gh. Pop, 1971). – Din ucr. kasita (MDA).

cășiță¹, cășițe, s.f. – (reg.) 1. Căsuță. ♦ (top.) Cășiță, poiană în Dragomirești, pârâu în Botiza (Vișovan, 2005). 2. Casetă, sertar, pui. – Din casă + suf. -iță (MDA).