2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

cartografíe sf [At: HASDEU, I. C. 33 / Pl: ~ii / E: fr cartographie] Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor. – Fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s.f. Tehnica și arta de a întocmi hărți și planuri topografice. [< fr. cartographie].

CARTOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice. 2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți. 3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie)

CARTOGRAFÍE f. Disciplină care se ocupă de arta și tehnica întocmirii, redactării și editării hărților și a planurilor topografice. [Art. cartografia; G.-D. cartografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cartographie

cartografie f. arta de a desena hărți geografice.

*cartografíe f. (d. cartă, adică „hartă”, și -grafie). Arta de a desemna hărțĭ.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

cartografia vt [At: DA ms / Pzi: ~iéz / E: cartografie] A executa hărți și planuri topografice.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. – Pronunțat: -fi-a.

CARTOGRAFIÁ vb. I. tr. A executa hărți și planuri topografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < cartografie].

CARTOGRAFIÁ vb. tr. a executa hărți și planuri topografice. (< cartografie)

A CARTOGRAFIÁ ~éz tranz. (hărți sau planuri topografice) A întocmi, reprezentând pe plan suprafețe ale scoarței terestre. [Sil. -fi-a] /Din cartografie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartografíe (-to-gra-) s. f., art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

cartografíe s. f. (sil. -gra-), art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

cartografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cartografiáză, 1. pl. cartografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să cartografiéze; ger. cartografiínd (-fi-ind)

cartografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cartografiéz, 3 sg. și pl. cartografiáză, 1 pl. cartografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cartografiéze; ger. cartografiínd (sil. -fi-ind)

arată toate definițiile

Intrare: cartografie
  • silabație: car-to-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografie
  • cartografia
plural
genitiv-dativ singular
  • cartografii
  • cartografiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cartografia
  • silabație: car-to-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartografia
  • cartografiere
  • cartografiat
  • cartografiatu‑
  • cartografiind
  • cartografiindu‑
singular plural
  • cartografia
  • cartografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartografiez
(să)
  • cartografiez
  • cartografiam
  • cartografiai
  • cartografiasem
a II-a (tu)
  • cartografiezi
(să)
  • cartografiezi
  • cartografiai
  • cartografiași
  • cartografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cartografia
(să)
  • cartografieze
  • cartografia
  • cartografie
  • cartografiase
plural I (noi)
  • cartografiem
(să)
  • cartografiem
  • cartografiam
  • cartografiarăm
  • cartografiaserăm
  • cartografiasem
a II-a (voi)
  • cartografiați
(să)
  • cartografiați
  • cartografiați
  • cartografiarăți
  • cartografiaserăți
  • cartografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartografia
(să)
  • cartografieze
  • cartografiau
  • cartografia
  • cartografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cartografie

  • 1. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mapografie
  • 2. Metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți.
    surse: MDN '00
  • 3. medicină Reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului.
    surse: MDN '00

etimologie:

cartografia

  • 1. A executa hărți și planuri topografice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mapa

etimologie:

  • cartografie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN