15 definiții pentru cartografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

cartografíe sf [At: HASDEU, I. C. 33 / Pl: ~ii / E: fr cartographie] Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor. – Fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s.f. Tehnica și arta de a întocmi hărți și planuri topografice. [< fr. cartographie].

CARTOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice. 2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți. 3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie)

CARTOGRAFÍE f. Disciplină care se ocupă de arta și tehnica întocmirii, redactării și editării hărților și a planurilor topografice. [Art. cartografia; G.-D. cartografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cartographie

cartografie f. arta de a desena hărți geografice.

*cartografíe f. (d. cartă, adică „hartă”, și -grafie). Arta de a desemna hărțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartografíe (-to-gra-) s. f., art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

cartografíe s. f. (sil. -gra-), art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARTOGRAFÍE s. (înv.) mapografie.

CARTOGRAFIE s. (înv.) mapografie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARTO- „hartă, plan”. ◊ gr. khartes „foaie de papirus, document” > fr. charto- și carto-, engl. charto- și carto-, it. carto-, germ. karto- > rom. carto-.~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cartografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază modelele și tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unor fenomene statistice, repartizate teritorial; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul teoretic și practic al hărților; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care studiază metodele și instrumentele folosite în măsurarea suprafețelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție. 2. Colecție de hărți geografice.

Intrare: cartografie
  • silabație: car-to-gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografie
  • cartografia
plural
genitiv-dativ singular
  • cartografii
  • cartografiei
plural
vocativ singular
plural

cartografie

  • 1. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mapografie
  • 2. Metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți.
    surse: MDN '00
  • 3. medicină Reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului.
    surse: MDN '00

etimologie: