opțiuni

2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

cartografia vt [At: DA ms / Pzi: ~iéz / E: cartografie] A executa hărți și planuri topografice.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. – Pronunțat: -fi-a.

CARTOGRAFIÁ vb. I. tr. A executa hărți și planuri topografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < cartografie].

CARTOGRAFIÁ vb. tr. a executa hărți și planuri topografice. (< cartografie)

A CARTOGRAFIÁ ~éz tranz. (hărți sau planuri topografice) A întocmi, reprezentând pe plan suprafețe ale scoarței terestre. [Sil. -fi-a] /Din cartografie

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

cartografíe sf [At: HASDEU, I. C. 33 / Pl: ~ii / E: fr cartographie] Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor. – Fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s.f. Tehnica și arta de a întocmi hărți și planuri topografice. [< fr. cartographie].

CARTOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice. 2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți. 3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie)

CARTOGRAFÍE f. Disciplină care se ocupă de arta și tehnica întocmirii, redactării și editării hărților și a planurilor topografice. [Art. cartografia; G.-D. cartografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cartographie

cartografie f. arta de a desena hărți geografice.

*cartografíe f. (d. cartă, adică „hartă”, și -grafie). Arta de a desemna hărțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cartografiáză, 1. pl. cartografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să cartografiéze; ger. cartografiínd (-fi-ind)

cartografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cartografiéz, 3 sg. și pl. cartografiáză, 1 pl. cartografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cartografiéze; ger. cartografiínd (sil. -fi-ind)

cartografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cartografiază, 1 pl. cartografiem, ger. cartografiind)

cartografíe (-to-gra-) s. f., art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

arată toate definițiile

Intrare: cartografia
  • silabație: car-to-gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartografia
  • cartografiere
  • cartografiat
  • cartografiatu‑
  • cartografiind
  • cartografiindu‑
 singular plural
  • cartografiază
  • cartografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartografiez
 (să)
  • cartografiez
  • cartografiam
  • cartografiai
  • cartografiasem
a II-a (tu)
  • cartografiezi
 (să)
  • cartografiezi
  • cartografiai
  • cartografiași
  • cartografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cartografiază
 (să)
  • cartografieze
  • cartografia
  • cartografie
  • cartografiase
plural I (noi)
  • cartografiem
 (să)
  • cartografiem
  • cartografiam
  • cartografiarăm
  • cartografiaserăm
  • cartografiasem
a II-a (voi)
  • cartografiați
 (să)
  • cartografiați
  • cartografiați
  • cartografiarăți
  • cartografiaserăți
  • cartografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartografiază
 (să)
  • cartografieze
  • cartografiau
  • cartografiară
  • cartografiaseră
Intrare: cartografie
  • silabație: car-to-gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografie
  • cartografia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cartografii
  • cartografiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cartografia

  • 1. A executa hărți și planuri topografice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mapa

etimologie:

  • cartografie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cartografie

  • 1. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mapografie
  • 2. Metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți.
    surse: MDN '00
  • 3. medicină Reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului.
    surse: MDN '00

etimologie: