15 definiții pentru carnaj carnagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carnáj sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 10/5 / V: ~ágiu (pl: -agíi) / Pl: ~e / E: fr carnage] (Liv) Ucidere în masă Si: masacru, măcel.

CARNÁJ, carnaje, s. n. Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage.

CARNÁJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].

CARNÁJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)

CARNÁJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage

CARNÁGIU s.n. v. carnaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carnáj (livr.) s. n., pl. carnáje

carnáj s. n., pl. carnáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARNÁJ s. v. masacru, măcel.

Intrare: carnaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnaj
  • carnajul
  • carnaju‑
plural
  • carnaje
  • carnajele
genitiv-dativ singular
  • carnaj
  • carnajului
plural
  • carnaje
  • carnajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnagiu
  • carnagiul
  • carnagiu‑
plural
  • carnagii
  • carnagiile
genitiv-dativ singular
  • carnagiu
  • carnagiului
plural
  • carnagii
  • carnagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carnaj carnagiu

etimologie: