12 definiții pentru carnaj

CARNÁJ, carnaje, s. n. Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru.

CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage.

carnáj (livr.) s. n., pl. carnáje

carnáj s. n., pl. carnáje

carnáj sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 10/5 / V: ~ágiu (pl: -agíi) / PI: ~e/ E: fr carnage] (Liv) Ucidere în masă Și: masacru, măcel.

CARNÁJ s. v. masacru, măcel.

CARNÁJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].

CARNÁJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)

CARNÁJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: carnaj
carnaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carnaj carnajul
plural carnaje carnajele
genitiv-dativ singular carnaj carnajului
plural carnaje carnajelor
vocativ singular
plural