cariéră² sf [At: DA ms / P: ~ri~ / Pl: ~re / E: fr carrière] Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber Si: mină¹, (reg) baie.

cariéră¹ sf [At: MARCOVICI, D. 4/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: fr carriére] 1 (Ant) Teren amenajat pentru cursele de cai sau întrecerile cu care² (5). 2 Profesiune. 3 Domeniu de activitate. 4 Timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. 5 Etapă în ierarhia socială sau profesională. 6 (Prt) Poziție înaltă în societate. 7 (Prt; îe) A face ~ A avansa repede profesional (adesea nemeritat).

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, marmură, pietriș sau nisip. La carieră detunăturile izbucneau de trei ori pe zi. JIANU, 32. – Pronunțat: -ri-e-.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. 1. Profesiune, ocupație; ramură de muncă, de activitate. Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300. Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252. 2. (În societățile bazate pe exploatare) Poziție în societate, situație bună. Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A face carieră = a reuși să obțină o situație bună. – Pronunțat: -ri-e-.

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.).

CARIÉRĂ¹ s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière].

CARIÉRĂ² s.f. 1. Profesiune, ocupație. 2. Poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière, cf. it. carriera – drum de care].

CARIÉRĂ¹ s. f. loc de unde se scoate piatră, marmură etc. (< fr. carrière)

CARIÉRĂ² s. f. 1. profesiune, ocupație. ◊ poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitație în teren descoperit. (< fr. carrière)

CARIÉRĂ¹ ~e f. Exploatare minieră la suprafața solului de unde se extrage material de construcție (piatră, marmură, roci etc.). [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

CARIÉRĂ² ~e f. 1) Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; profesiune. ~ militară. 2) Avansare rapidă pe treptele scării sociale. ◊ A face ~ a-și asigura o situație bună în societate. [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

carieră f. 1. loc închis pentru alergări de cai sau de care; 2. fig. câmpul în care se desfășoară vieața, cursul vieții; 3. profesiune: a le deschide o carieră EM. ║: f. locul de unde se scoate piatră, marmoră.

*2) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. lat. quadraria, d. quadrare, a cĭopli pătrat). Locu de unde se scoate peatră ș. a.

*1) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. caĭ și vehicule. Fig. Cursu vĭețiĭ: a-țĭ împlini cariera. Profesiune: a lua, a alege (maĭ elegant de cît a’mbrățișa) cariera armelor.

cariéră (exploatare minieră, profesie) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. cariérei; pl. cariére