opțiuni
  • info
4 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

carici2 sm [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ / E: rrm kari] (Fam) Penis.

carici1 sm [At: ZANNE, P. IX, 583 / Pl: ~ / E: car1 + -ici] (Ent) Vierme nedefinit mai îndeaproape Cf carete (1).

carica1 vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.

carică sf vz cărică

cărică1 sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~igă (pl: ~igi, reg, ~iji), gărigă / Pl: ~ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cărică2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

cărici sm [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) Calcea câinelui[1] (Caltha palustris).

  1. Toate resursele botanice de pe Internet o denumesc calcea calului. — cata

gărigă sf vz cărică

❍CĂRICĂ (pl. -ici), CĂRIGĂ (pl. -igi) sf. Trans. Băn. 1 Rotiță 2 🫀 Rotulă [ung. karika].

❍CĂRIGĂ 👉 CĂRICĂ.

CARICA vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].

CARICA vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)

Ortografice DOOM

carica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carică

Etimologice

carici (cariciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161.

cărică (cărici), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.

Argou

carici, carice s. n. (obs.) penis

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Sinonime

CĂRICĂ s. v. rotiță.

cărică s. v. ROTIȚĂ.

Arhaisme și regionalisme

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.

Intrare: carici
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carici
  • cariciul
  • cariciu‑
plural
  • cariciuri
  • cariciurile
genitiv-dativ singular
  • carici
  • cariciului
plural
  • cariciuri
  • cariciurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: carica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carica
  • caricare
  • caricat
  • caricatu‑
  • caricând
  • caricându‑
 singular plural
  • carică
  • caricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caric
 (să)
  • caric
  • caricam
  • caricai
  • caricasem
a II-a (tu)
  • carici
 (să)
  • carici
  • caricai
  • caricași
  • caricaseși
a III-a (el, ea)
  • carică
 (să)
  • carice
  • carica
  • carică
  • caricase
plural I (noi)
  • caricăm
 (să)
  • caricăm
  • caricam
  • caricarăm
  • caricaserăm
  • caricasem
a II-a (voi)
  • caricați
 (să)
  • caricați
  • caricați
  • caricarăți
  • caricaserăți
  • caricaseți
a III-a (ei, ele)
  • carică
 (să)
  • carice
  • caricau
  • caricară
  • caricaseră
Intrare: cărică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărică
  • cărica
plural
  • cărici
  • căricile
genitiv-dativ singular
  • cărici
  • căricii
plural
  • cărici
  • căricilor
vocativ singular —
plural —
gărigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cărici
cărici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carica, caricverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „carici” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1