opțiuni

10 definiții pentru cărică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărică1 sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~igă (pl: ~igi, reg, ~iji), gărigă / Pl: ~ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cărică2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.

carică sf vz cărică

gărigă sf vz cărică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRICĂ s. v. rotiță.

cărică s. v. ROTIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărică (cărici), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Intrare: cărică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărică
  • cărica
plural
  • cărici
  • căricile
genitiv-dativ singular
  • cărici
  • căricii
plural
  • cărici
  • căricilor
vocativ singular —
plural —
gărigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.