23 de definiții pentru caretă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carấtă s. f.] – Din rus. kareta.

carétă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~rấtă, ~rắtă / Pl: ~te / E: rs карета] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan.

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (Mold.) carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46) s. f.

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carîtă s. f.] – Rus kareta.

CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].

CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)

CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta

caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].

*carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

care s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).

Intrare: caretă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • care
  • careta
plural
  • carete
  • caretele
genitiv-dativ singular
  • carete
  • caretei
plural
  • carete
  • caretelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carâ
  • carâta
plural
  • carâte
  • carâtele
genitiv-dativ singular
  • carâte
  • carâtei
plural
  • carâte
  • carâtelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

care, caretesubstantiv feminin

  • 1. Trăsură închisă, cu patru roți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cupeu
    • format_quote Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. DLRLC
    • format_quote La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.