2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. – V. carena.

CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. – V. carena.

carenare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: carena] (Rar) 1-5 Carenaj (1-5).

CARENÁRE s.f. Acțiunea de a carena și rezultatul ei; carenaj. [< carena].

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A echipa un vehicul cu carenaj. 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi. – Din fr. caréner, lat. carenare.

carena vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: fr caréner, lat carenare] 1 A repara (1) carena unei nave. 2 A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 3 A acoperi cu tablă suprafața unui vehicul de mare viteză. 4 A curăța carena (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea.

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.

CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăți carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].

CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăți carena unei nave. 2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)

A CARENÁ ~éz tranz. 1) (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăța sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. /<fr. caréner, it. carenare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carenáre s. f., g.-d. art. carenării

carená (a ~) vb., ind. prez. 3 careneáză

carená vb., ind. prez. 1 sg. carenéz, 3 sg. și pl. careneáză

Intrare: carenare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carenare
  • carenarea
plural
  • carenări
  • carenările
genitiv-dativ singular
  • carenări
  • carenării
plural
  • carenări
  • carenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: carena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carena
  • carenare
  • carenat
  • carenatu‑
  • carenând
  • carenându‑
singular plural
  • carenea
  • carenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carenez
(să)
  • carenez
  • carenam
  • carenai
  • carenasem
a II-a (tu)
  • carenezi
(să)
  • carenezi
  • carenai
  • carenași
  • carenaseși
a III-a (el, ea)
  • carenea
(să)
  • careneze
  • carena
  • carenă
  • carenase
plural I (noi)
  • carenăm
(să)
  • carenăm
  • carenam
  • carenarăm
  • carenaserăm
  • carenasem
a II-a (voi)
  • carenați
(să)
  • carenați
  • carenați
  • carenarăți
  • carenaserăți
  • carenaseți
a III-a (ei, ele)
  • carenea
(să)
  • careneze
  • carenau
  • carena
  • carenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carenare

etimologie:

  • vezi carena
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

carena

  • 1. A repara carena unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: canarisi
  • 2. A echipa un vehicul cu carenaj.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: