CARENAJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Înveliș exterior profilat, din tablă, placaj sau mase plastice, destinat să reducă rezistența aero- și hidrodinamică a unui corp cu mișcare relativă față de un fluid. – Din fr. carénage.

carenaj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr carénage] 1 Reparare a carenei unei nave Si: carenare (1), carenat¹ (1). 2 Plasare a unei nave pe o coastă, pentru a fi reparată Si: carenare (2), carenat¹ (2). 3 Aplicarea unei îmbrăcăminți de tablă sau de placaj pe un corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un fluid Si: carenare (3), carenat¹ (3). 4 Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un fluid Si: carenare (4), carenat¹ (4). 5 Curățarea carenei (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea Si: carenare (5), carenat¹ (5).

CARENAJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un fluid. – Din fr. carénage.

CARENAJ s.n. 1. Carenare. ♦ Înclinarea pe un bord a unei nave în stare de plutire în vederea reparării carenei; abataj (4). 2. Îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică. [Cf. fr. carénage, it. carenaggio].

CARENAJ s. n. 1. carenare; abataj (4). 2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice. (< fr. carénage)

CARENAJ ~e n. Înveliș exterior din tablă, placaj sau mase plastice destinat să reducă rezistența pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) în care se mișcă. /<fr. carénage

carenaj s. n., pl. carenaje

carenaj s. n., pl. carenaje

carenaj s. n., pl. carenaje

CARENAJ îmbrăcăminte din tablă, placaj sau mase plastice care acoperă corpul unui element de aeronavă (motor, tren de aterizare, elice) în vederea micșorării rezistenței aerodinamice.