carcaléte¹ sm [At: I. CR. VI, 313 / Pl: ~eți / E: bg sкaкaлeц] 1 (Zlg) Lăcustă. 2 (Dep) Lăutar.

carcaléte² sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] Băutură preparată din vin, sirop și sifon.

CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.

CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.

CARCALÉTE s. m. (Rar) Băutură care se prepară dintr-un amestec de vin, sirop și sifon.

CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon.

carcaléte¹ / carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți

carcaléte² (băutură) s. n.

carcaléte/carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți

carcaléte (băutură) s. n.

CARCALÉTE ~ți m. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. /Orig. nec.

carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasa și puțin rom (numaĭ forma -ete).