5 definiții pentru carcalete / carcaleț carcaleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carcaléte1 sm [At: I. CR. VI, 313 / Pl: ~eți / E: bg sкакалец] 1 (Zlg) Lăcustă. 2 (Dep) Lăutar.

carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasa și puțin rom (numaĭ forma -ete).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carcaléte1 / carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți

carcaléte/carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți

carcaléț v. carcaléte1.

Intrare: carcalete / carcaleț
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcalete
  • carcaletele
plural
  • carcaleți
  • carcaleții
genitiv-dativ singular
  • carcalete
  • carcaletelui
plural
  • carcaleți
  • carcaleților
vocativ singular
  • carcalete
plural
  • carcaleților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcaleț
  • carcalețul
  • carcalețu‑
plural
  • carcaleți
  • carcaleții
genitiv-dativ singular
  • carcaleț
  • carcalețului
plural
  • carcaleți
  • carcaleților
vocativ singular
  • carcalețule
  • carcalețe
plural
  • carcaleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)