2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Adj. Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni. 3. S. n. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Din fr. carbonifère.

CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Adj. Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni. 3. S. n. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Din fr. carbonifère.

carbonifér, ~ă [At: PONI, CH. 127 / Pl: ~i, ~e / E: fr carbonifère] 1 a (D. roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni (12). 2 a Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui. 3 a Care aparține cărbunelui. 4 a Care provine de la cărbune. 5 a Referitor la cărbune. 6 a Specific cărbunelui. 7 a De cărbune. 8 sn A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbune.

CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. Întreaga trupă s-a deplasat în regiunea carboniferă din Valea Jiului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/2. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; referitor la cărbunele de pămînt. Industrie carboniferă.

CARBONIFÉR1 s. n. Perioadă din era paleozoică în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Fr. carbonifère.

CARBONIFÉR2, -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. Adj. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbunele de pământ. – Fr. carbonifère.

CARBONIFÉR, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Referitor la cărbunele de pământ, la extracția și la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – cărbune, ferre – a purta].

CARBONIFÉR, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune. 2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni. (< fr. carbonifère)

CARBONIFÉR2 ~e n. Perioadă din era paleozoică caracterizată prin depuneri mari de zăcăminte de cărbuni. /<fr. carbonifere

CARBONIFÉR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. Bazin ~. 2) Care se referă la extracția și prelucrarea cărbunelui. Industrie ~ă. /<fr. carbonifere

carbonifer a. ce conține straturi de cărbuni: teren carbonifer, basin carbonifer.

*carbonifér, -ă adj. (lat. carbo, cărbune, și fer din fructifer). Care conține cărbune: teren carbonifer. V. huilier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carbonifér1 (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniféri; f. carboniféră, pl. carbonifére

carbonifér2 (perioadă a paleozoicului) s. n.

carbonifér (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniféri; f. sg. carboniféră, pl. carbonifére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARBONI- „cărbune”. ◊ L. carbo, onis „cărbune” > fr. carboni-, engl. id. > rom. carboni-.~fer (v. -fer), adj., s. n., 1. adj., Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. s. n., A cincea perioadă a erei paleozoice, cînd s-au format principalele zăcăminte de cărbune; ~form (v. -form), adj., cu aspect de cărbune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARBONIFER, a cincea perioadă a paleozoicului desfășurată în urmă cu 360 mil. de ani, caracterizată prin importante zăcăminte de cărbuni generate de flora continentală reprezentată prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu sămînță) și gimnosperme. În fauna marină apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar în cea terestră amfibieni, stegocefali și reptile. Geotectonic, C. aparține ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc în faza sudetă (C. inferior) și faza asturică (C. mediu / superior).

Intrare: carbonifer (adj.)
carbonifer1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonifer
  • carboniferul
  • carboniferu‑
  • carbonife
  • carbonifera
plural
  • carboniferi
  • carboniferii
  • carbonifere
  • carboniferele
genitiv-dativ singular
  • carbonifer
  • carboniferului
  • carbonifere
  • carboniferei
plural
  • carboniferi
  • carboniferilor
  • carbonifere
  • carboniferelor
vocativ singular
plural
Intrare: carbonifer (s.n.)
carbonifer2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonifer
  • carboniferul
  • carboniferu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carbonifer
  • carboniferului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbonifer (adj.)

  • 1. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni.
    surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban 2 exemple
    exemple
    • Bazin carbonifer.
      surse: DEX '09 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    • Întreaga trupă s-a deplasat în regiunea carboniferă din Valea Jiului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/2.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Industrie carboniferă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

carbonifer (s.n.)

  • 1. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni.
    surse: DEX '09 DLRM DN

etimologie: