carbonifer, ~ă [At: PONI, CH. 127 / Pl: ~i, ~e / E: fr carbonifère] 1 a (D. roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni (12). 2 a Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui. 3 a Care aparține cărbunelui. 4 a Care provine de la cărbune. 5 a Referitor la cărbune. 6 a Specific cărbunelui. 7 a De cărbune. 8 sn A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbune.

CARBONIFER, -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. Întreaga trupă s-a deplasat în regiunea carboniferă din Valea Jiului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/2. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; referitor la cărbunele de pămînt. Industrie carboniferă.

CARBONIFER¹ s. n. Perioadă din era paleozoică în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Fr. carbonifère.

CARBONIFER², -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. Adj. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbunele de pămînt. – Fr. carbonifère.

CARBONIFER, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Referitor la cărbunele de pămînt, la extracția și la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – cărbune, ferre – a purta].

CARBONIFER, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune. 2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni. (< fr. carbonifère)

CARBONIFER² ~e n. Perioadă din era paleozoică caracterizată prin depuneri mari de zăcăminte de cărbuni. /<fr. carbonifere

CARBONIFER¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. Bazin ~. 2) Care se referă la extracția și prelucrarea cărbunelui. Industrie ~ă. /<fr. carbonifere

carbonifer a. ce conține straturi de cărbuni: teren carbonifer, basin carbonifer.

*carbonifér, -ă adj. (lat. carbo, cărbune, și fer din fructifer). Care conține cărbune: teren carbonifer. V. huilier.

carbonifer¹ (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. carboniferă, pl. carbonifere

carbonifer² (perioadă a paleozoicului) s. n.

carbonifer² (perioadă a paleozoicului) s. n.

carbonifer¹ (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. carboniferă, pl. carbonifere

carbonifer (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. sg. carboniferă, pl. carbonifere

carbonifer (geol.) s. n.

CARBONI- „cărbune”. ◊ L. carbo, onis „cărbune” > fr. carboni-, engl. id. > rom. carboni-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n., 1. adj., Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. s. n., A cincea perioadă a erei paleozoice, cînd s-au format principalele zăcăminte de cărbune; ~form (v. -form), adj., cu aspect de cărbune.

CARBONIFER, a cincea perioadă a paleozoicului desfășurată în urmă cu 360 mil. de ani, caracterizată prin importante zăcăminte de cărbuni generate de flora continentală reprezentată prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu sămînță) și gimnosperme. În fauna marină apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar în cea terestră amfibieni, stegocefali și reptile. Geotectonic, C. aparține ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc în faza sudetă (C. inferior) și faza asturică (C. mediu / superior).