carbonifer, ~ă [At: PONI, CH. 127 / Pl: ~i, ~e / E: fr carbonifère] 1 a (D. roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni (12). 2 a Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui. 3 a Care aparține cărbunelui. 4 a Care provine de la cărbune. 5 a Referitor la cărbune. 6 a Specific cărbunelui. 7 a De cărbune. 8 sn A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbune.

CARBONIFER, -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. Întreaga trupă s-a deplasat în regiunea carboniferă din Valea Jiului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/2. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; referitor la cărbunele de pămînt. Industrie carboniferă.

CARBONIFER², -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. Adj. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbunele de pămînt. – Fr. carbonifère.

CARBONIFER, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Referitor la cărbunele de pămînt, la extracția și la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – cărbune, ferre – a purta].

CARBONIFER, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune. 2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni. (< fr. carbonifère)

CARBONIFER¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. Bazin ~. 2) Care se referă la extracția și prelucrarea cărbunelui. Industrie ~ă. /<fr. carbonifere

carbonifer a. ce conține straturi de cărbuni: teren carbonifer, basin carbonifer.

*carbonifér, -ă adj. (lat. carbo, cărbune, și fer din fructifer). Care conține cărbune: teren carbonifer. V. huilier.

carbonifer¹ (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. carboniferă, pl. carbonifere

carbonifer¹ (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. carboniferă, pl. carbonifere

carbonifer (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniferi; f. sg. carboniferă, pl. carbonifere

CARBONI- „cărbune”. ◊ L. carbo, onis „cărbune” > fr. carboni-, engl. id. > rom. carboni-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n., 1. adj., Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. s. n., A cincea perioadă a erei paleozoice, cînd s-au format principalele zăcăminte de cărbune; ~form (v. -form), adj., cu aspect de cărbune.