16 definiții pentru carambol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caramból sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri, (rar) ~oale / E: fr carambole] 1 (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). 2 (La jocul de biliard) Punct înscris prin carambol (1). 3 (Fam) Ciocnire neprevăzută de cineva sau de ceva. 4 (Fam) Zăpăceală. 5 (Fig) Ceartă. 6 (Îe) A-i face cuiva ~ul A-i face cuiva, în mod neașteptat, ceva neplăcut.

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Lovire cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. 1. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (ceea ce marchează un punct valabil pentru jucător). 2. Fig. (Familiar) Încurcătură, zăpăceală, ciocnire.

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Fr. carambole.

CARAMBÓL s.n. 1. Bilă roșie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].

CARAMBÓL s. n. 1. bilă roșie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)

CARAMBÓL ~uri n. 1) (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine. 2) fig. fam. Situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală. /<fr. carambole

carambol n. atingere pe rând a două bile dintr’o lovitură (în jocul de biliard).

*caramból n., pl. urĭ și oale (fr. carambole, d. sp. carambola). Izbitura celorlalte doŭă bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenurĭ ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caramból s. n., pl. carambóluri

caramból s. n., pl. carambóluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARAMBÓL s. (rar) carambolaj. (~ la jocul de biliard.)

CARAMBOL s. (rar) carambolaj. (~ la jocul de biliard.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

carambol, caramboluri s. n. 1. accident rutier în care sunt implicate mai multe mașini. 2. (intl.) ceartă, neînțelegere. 3. (intl.) bătaie; ciocnire.

Intrare: carambol
carambol1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carambol
  • carambolul
  • carambolu‑
plural
  • caramboluri
  • carambolurile
genitiv-dativ singular
  • carambol
  • carambolului
plural
  • caramboluri
  • carambolurilor
vocativ singular
plural
carambol2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carambol
  • carambolul
  • carambolu‑
plural
  • caramboale
  • caramboalele
genitiv-dativ singular
  • carambol
  • carambolului
plural
  • caramboale
  • caramboalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carambol

etimologie: