12 definiții pentru caraghios

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. Care provoacă rîsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. Mă întorc de acolo cu cîteva flori cidese pe care le port prostește, fără îndemînare... știind că sînt caraghios. SEBASTIAN, T. 71. De numele lui Caragiale sînt legate atîtea tipuri caraghioase, atîtea vorbe de spirit. GHEREA, ST. CR. II 132. ♦ (Substantivat) Om lipsit de seriozitate, care se face ridicol, care provoacă rîsul. Și porți și pumnal, caraghioside. CAMIL PETRESCU, T. II 237. – Pronunțat: -ghios.

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.

caraghiós (-ghios) adj. m., pl. caraghióși; f. caraghioásă, pl. caraghioáse

caraghiós adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghióși; f. sg. caraghioásă, pl. caraghioáse

CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.

caraghiós (caraghióși), s. m.1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz.Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz.Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.

CARAGHIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz

caraghios m. 1. numele bufonului (lit. „Ochiu-negru„) în farsele ce se jucau la Curțile Domnilor; 2. în genere, bufon, măscăriciu: ce-i asta caraghiosul e ? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul: mutră caraghioasă; 4. nume dat de pescari cosacului mai tânăr cu ochii mari sau negri (la Turci; karagöz balyk e numele oblețului). [Turc. KARAGÖZ].

caraghĭóz m., pl. (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CARAGHIÓS adj. 1. buf, burlesc, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.) 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nóstim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. comic, hazliu. (Ce chestie ~!)

Intrare: caraghios
caraghios
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caraghios caraghiosul caraghioa caraghioasa
plural caraghioși caraghioșii caraghioase caraghioasele
genitiv-dativ singular caraghios caraghiosului caraghioase caraghioasei
plural caraghioși caraghioșilor caraghioase caraghioaselor
vocativ singular
plural