CARACTEROLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al caracterului. – Din fr. caractérologie.

caracterologie sf [At: DA ms / E: fr caractérologie] Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor (7).

CARACTEROLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor. – Din fr. caractérologie.

CARACTEROLOGIE s.f. Disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor. [Gen. -iei. / cf. fr. caractérologie, germ. Charakterologie].

CARACTEROLOGIE s. f. studiul structurii și manifestării tipurilor de caractere. (< fr. caractérologie)

CARACTEROLOGIE f. Disciplină științifică care studiază structura și dezvoltarea caracterelor. [Art. caracterologia; G.-D. caracterologiei; Sil. -gi-e] /<fr. caractérologie

caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii, art. caracterologiei

caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii, art. caracterologiei

caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii, art. caracterologiei

CARACTERO- „caracter, trăsături psihice”. ◊ gr. kharakter „semn gravat, amprentă, imprimare” > fr. caractéro-, germ. charaktero- > rom. caractero-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în caracterologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor; ~patie (v. -patie), s. f., complex de trăsături caracteriale patologice care influențează negativ comportarea socială.