9 definiții pentru caracterologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARACTEROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al caracterului. – Din fr. caractérologie.

caracterologie sf [At: DA ms / E: fr caractérologie] Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor (7).

CARACTEROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor. – Din fr. caractérologie.

CARACTEROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor. [Gen. -iei. / cf. fr. caractérologie, germ. Charakterologie].

CARACTEROLOGÍE s. f. studiul structurii și manifestării tipurilor de caractere. (< fr. caractérologie)

CARACTEROLOGÍE f. Disciplină științifică care studiază structura și dezvoltarea caracterelor. [Art. caracterologia; G.-D. caracterologiei; Sil. -gi-e] /<fr. caractérologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caracterologíe s. f., art. caracterología, g.-d. caracterologíi, art. caracterologíei

caracterologíe s. f., art. caracterología, g.-d. caracterologíi, art. caracterologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARACTERO- „caracter, trăsături psihice”. ◊ gr. kharakter „semn gravat, amprentă, imprimare” > fr. caractéro-, germ. charaktero- > rom. caractero-.~log (v. -log), s. m. și f., specialist în caracterologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor; ~patie (v. -patie), s. f., complex de trăsături caracteriale patologice care influențează negativ comportarea socială.

Intrare: caracterologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracterologie
  • caracterologia
plural
genitiv-dativ singular
  • caracterologii
  • caracterologiei
plural
vocativ singular
plural

caracterologie

  • 1. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al caracterului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: