CARACTERO- „caracter, trăsături psihice”. ◊ gr. kharakter „semn gravat, amprentă, imprimare” > fr. caractéro-, germ. charaktero- > rom. caractero-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în caracterologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor; ~patie (v. -patie), s. f., complex de trăsături caracteriale patologice care influențează negativ comportarea socială.