15 definiții pentru caracatiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caracátiță sf [At: ANON. CAR. / V: crăc~ / A: (Mol) ~rac~ / Pl: ~țe / E: rs каракатица] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze cu care se poate fixa pe stînci. Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263. Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.

CARACÁTIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița

caracàtiță f. animal marin din clasa moluștelor cu opt tentacule (Octopus). [Rus. KARAKATIÁ (din krakŭ, crac, insecta având mai mulți craci lungi)].

caracátiță, V. cracatiță.

racatiță2 sf vz caracatiță

crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe

caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie.

Intrare: caracatiță
caracatiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracatiță
  • caracatița
plural
  • caracatițe
  • caracatițele
genitiv-dativ singular
  • caracatițe
  • caracatiței
plural
  • caracatițe
  • caracatițelor
vocativ singular
plural

caracatiță

  • 1. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263.
      surse: DLRLC
    • Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: