13 definiții pentru caracatiță

caracátiță sf [At: ANON. CAR. / V: crăc~ / A: (Mol) ~rac~ / Pl: ~țe / E: rs кapaкaтицa] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze cu care se poate fixa pe stînci. Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263. Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.

CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.

caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe

caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.

CARACÁTIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița

caracàtiță f. animal marin din clasa moluștelor cu opt tentacule (Octopus). [Rus. KARAKATIÁ (din krakŭ, crac, insecta având mai mulți craci lungi)].

caracátiță, V. cracatiță.

crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie.

Intrare: caracatiță
caracatiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracatiță
  • caracatița
plural
  • caracatițe
  • caracatițele
genitiv-dativ singular
  • caracatițe
  • caracatiței
plural
  • caracatițe
  • caracatițelor
vocativ singular
plural