14 definiții pentru carabină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită și scurtă. 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
carabină sf [At: LB / V: (înv) ~in sn / Pl: ~ne / E: fr carabine] 1 Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită Si: (înv) durdă, flintă, sâneață. 2 Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3 Cârlig pentru cablu, fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. 4 (Reg; fig; dep) Femeie, iapă etc. scundă și grasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Armă de foc portativă avînd țeava ghintuită și fiind mai scurtă și mai ușoară decît pușca. Într-o odaie stăteau în perete, pe un covor, săbii și carabine. GALACTION, O. I 328. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 15. O descărcătură de carabină făcu să răsune văile una după alta. BOLINTINEANU, O.331. 2. Cîrlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. Cum s-a putut, desface [ceasornicul] din carabina lănțugului? SADOVEANU, N. F. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARABÍNĂ ~e f. 1) Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carabină f. pușcă scurtă și ușoară de cavalerie (= fr. carabine).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CARABÍNĂ s. (prin Transilv. și Maram.) ștuț. (A vânat cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARABINĂ s. (prin Transilv. și Maram.) ștuț. (A vînat cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
carabină
- exemple
- Într-o odaie stăteau în perete, pe un covor, săbii și carabine. GALACTION, O. I 328.surse: DLRLC
- Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 15.surse: DLRLC
- O descărcătură de carabină făcu să răsune văile una după alta. BOLINTINEANU, O. 331.surse: DLRLC
-
- 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte.exemple
- Cum s-a putut desface [ceasornicul] din carabina lănțugului? SADOVEANU, N. F. 95.surse: DLRLC
-
- 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului.surse: DEX '98 DEX '09
etimologie:
- limba franceză carabinesurse: DEX '09 DEX '98 DN