7 definiții pentru carabinieră

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABINIERĂ, carabiniere, s. f. Carabină (2). – Din germ. Karabiner (haken).

carabinie sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: ger Karabinier (heken)] 1-2 Carabină (1-2).

CARABINIE s.f. Carabină (2). [Pron. -ni-e-. / cf. germ. Karabinier(heken)].

CARABINIE s. f. carabină (2). (< germ. Karabinier /haken/)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carabinie (piesă) (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. carabinierei; pl. carabiniere

*carabinie (-ni-e-) s. f., g.-d. art. carabinierei; pl. carabiniere

carabinie s. f., pl. carabiniere

Intrare: carabinieră
carabinieră substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabinie
  • carabiniera
plural
  • carabiniere
  • carabinierele
genitiv-dativ singular
  • carabiniere
  • carabinierei
plural
  • carabiniere
  • carabinierelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carabinie, carabinieresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.