2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPTIVÁRE s. f. Faptul de a captiva.V. captiva.

CAPTIVÁRE s. f. Faptul de a captiva.V. captiva.

captivare sf [At: DA / Pl: ~vări / E: captiva] (Înv) 1 Ținere a cuiva în captivitate Si: captivat1 (1). 2 Preocupare intensă pentru ceva Si: captivat1 (2) Cf captiva. 3 Atragerea puternică a interesului cuiva Si: captivat1 (3).

CAPTIVÁRE s. f. Faptul de a captiva.

CAPTIVÁRE s.f. Acțiunea de a captiva. [< captiva].

CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. 1. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver.

captiva vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~vez, (înv) captiv / E: fr captiver, lat captivare] 1 (Înv) A ține captiv (2) pe cineva 2 (Fig) A atrage puternic interesul cuiva Si: a absorbi, a fascina, a fermeca, a seduce.

CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. 1. A face captiv. 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver.

CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. A produce asupra cuiva o impresie fermecătoare, a atrage, a cuceri, a subjuga. E atît de obișnuită să captiveze și să stăpînească publicul cu glasul ei frumos. CARAGIALE, O. III 8.

CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. A produce asupra cuiva o impresie puternică; a cuceri, a fermeca, a subjuga. – Fr. captiver (lat. lit. captivare).

CAPTIVÁ vb., I. tr. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). [< fr. captiver].

CAPTIVÁ vb. tr. a face captiv. ◊ a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva). (< fr. captiver, lat. captivare)

A CAPTIVÁ ~éz tranz. 1) A face captiv; a lua în prizonierat; a captura. 2) A preocupa în întregime; a absorbi. 3) A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreji; a ademeni; a capta. /<fr. captiver, lat. captivare

*captivéz v. tr. (lat. captívo, -áre). Fig. Seduc, atrag, încînt: a captiva atențiunea, spiritele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

captiváre s. f., g.-d. art. captivắrii

captiváre s. f., g.-d. art. captivării

captivá (a ~) vb., ind. prez. 3 captiveáză

captivá vb., ind. prez. 1 sg. captivéz, 3 sg. și pl. captiveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPTIVARE s. cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)

arată toate definițiile

Intrare: captivare
captivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • captivare
  • captivarea
plural
  • captivări
  • captivările
genitiv-dativ singular
  • captivări
  • captivării
plural
  • captivări
  • captivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: captiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • captiva
  • captivare
  • captivat
  • captivatu‑
  • captivând
  • captivându‑
singular plural
  • captivea
  • captivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • captivez
(să)
  • captivez
  • captivam
  • captivai
  • captivasem
a II-a (tu)
  • captivezi
(să)
  • captivezi
  • captivai
  • captivași
  • captivaseși
a III-a (el, ea)
  • captivea
(să)
  • captiveze
  • captiva
  • captivă
  • captivase
plural I (noi)
  • captivăm
(să)
  • captivăm
  • captivam
  • captivarăm
  • captivaserăm
  • captivasem
a II-a (voi)
  • captivați
(să)
  • captivați
  • captivați
  • captivarăți
  • captivaserăți
  • captivaseți
a III-a (ei, ele)
  • captivea
(să)
  • captiveze
  • captivau
  • captiva
  • captivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

captivare

  • 1. Faptul de a captiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: încântare

etimologie:

  • vezi captiva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

captiva

etimologie: