CAPOT³, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

capot¹ ain [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.

capot³ sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.

capot² sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. corectat(ă)

*CAPOT³ sbst. 1 ♠️ Se zice, la anumite jocuri de cărți de ex. la pichet, despre jucătorul care n’a făcut nici o levată ¶ 2 Fig. A face ~ pe cineva, a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l dovedi, a-l face marț: veți vedea cum voiu face ~ pe ministrul cu tot departamentul său ODOB. [fr.].

CAPOT¹ (pl. -cate, ‡ -oturi) sn. 1 👕 ‡ Un fel de manta boierească (🖼 842): tată-meu își pune ~ul cel roșu și încalecă calul I. -GH. ¶ 2 🎖️ Manta soldățească, capotă: purta o manta veche ofițerească ... peste alte două sau trei capoate cătănești GRIG. [tc. < it.].

*CAPOT² (pl. -oate) sn. 1 👕 Haină femeiască de casă lungă pînă la călcîie (🖼 843): toți au putut vedea pe tînăra nevastă într’un larg ~alb ODOB.¶ 2 🚗 Învelișul de metal care acopere motorul unui automobil. [fr.].

CAPOT³, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPOT², capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capod (ARDELEANU, D. 15) s. n.

CAPOT¹ adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.

CAPOT², capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.

CAPOT¹ adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

CAPOT¹ s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. Învelitoare de pînză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].

CAPOT² s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].

CAPOT¹ s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)

CAPOT² s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)

CAPOT ~oate n. 1) Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă; halat. 2) Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot

capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].

capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).

capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).

capod sn vz capot²

CAPOD s. n. v. capot².

CAPOD s.n. v. capot¹ [în DN].

capód, V. capot.

capot¹ (îmbrăcăminte; învelitoare) s. n., pl. capoate

capot² (înv.) adj. invar. (la jocul de cărți, în: a face pe cineva/a fi ~)

capot² (îmbrăcăminte, învelitoare) s. n., pl. capoate

capot¹ (la jocul de cărți) (înv.) (în expr. a face ~) adj. invar.

capot (la jocul de cărți) s. n., pl. capoturi

capot adj. invar.

capot (halat, manta, învelitoare) s. n., pl. capoate

capot, pl. capoate

capot, -oate.

capot (capoate), s. n. – 1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Șeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din același cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s. f. (manta militară; acoperiș pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) și capotaj, s. n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).

CAPOT s. halat. (Purta prin casă un ~.)

CAPOT s. halat. (Purta prin casă un ~.)