3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capot3 sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.

capot1 ai [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.

capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. corectată

CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT1 adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capód (ARDELEANU, D. 15) s. n.

CAPÓT1 adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.

CAPÓT2 s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].

CAPÓT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].

CAPÓT2 s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)

CAPÓT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)

CAPÓT ~oáte n. 1) Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă; halat. 2) Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot

capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).

capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].

capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).

arată toate definițiile

Intrare: capot (halat)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: capot (la cărți)
capot3 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
  • capot
  • capo
Intrare: capot (manta)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capot (halat) capod (2)

  • 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: halat (haină) un exemplu
    exemple
    • Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227.
      surse: DLRLC
  • 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capot (la cărți)

  • 1. învechit expresie (În limbajul jucătorilor de cărți) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.
        surse: DLRLC

etimologie:

capot (manta) capod (2)

  • 1. învechit Manta boierească sau militară.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133.
      surse: DLRLC
    • Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320.
      surse: DLRLC
    • Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș înfirat Și haine înaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120.
      surse: DLRLC

etimologie: