3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

capot3 sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.

capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. corectată

capot1 ain [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT1 adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capód (ARDELEANU, D. 15) s. n.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă pînă la călcîie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.

CAPÓT1 adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

CAPÓT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].

CAPÓT2 s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].

CAPÓT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)

CAPÓT2 s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)

CAPÓT ~oáte n. 1) Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă; halat. 2) Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot

capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).

capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].

capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

capot1 (la jocul de cărți) (înv.) (în expr. a face ~) adj. invar.

capot2 (îmbrăcăminte, învelitoare) s. n., pl. capoate

capót (la jocul de cărți) s. n., pl. capóturi

capót (halat, manta, învelitoare) s. n., pl. capoáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAPÓT s. halat. (Purta prin casă un ~.)

CAPOT s. halat. (Purta prin casă un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capót (capoáte), s. n.1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Șeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din același cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s. f. (manta militară; acoperiș pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) și capotaj, s. n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).

Intrare: capot (halat)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: capot (la cărți)
capot3 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
  • capot
  • capo
Intrare: capot (manta)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capot, capoatesubstantiv neutru

  • 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: halat diminutive: capoțel
    • format_quote Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
  • 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

capotadjectiv invariabil

  • chat_bubble învechit (În limbajul jucătorilor de cărți) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. DLRLC
    • chat_bubble prin extensiune A câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281. DLRLC
etimologie:

capot, capoatesubstantiv neutru

  • 1. învechit Manta boierească sau militară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. DLRLC
    • format_quote Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. DLRLC
    • format_quote Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș înfirat Și haine înaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.