2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capod sn vz capot2

CAPÓD s.n. v. capot1 [în DN].

capot3 sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 291/24 / Pl: ~oate / E: tc kapot] (Înv) 1-2 Un fel de manta boierească sau militară. 3-4 (Mol) Palton sau pardesiu.

capot2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 78 / V: ~od / Pl: ~oate, (înv) ~uri / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie. 2 Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. corectată

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). V. halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227. 2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120. – Variantă: capód (ARDELEANU, D. 15) s. n.

CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – (1) Fr. capot, (2) tc. kapot.

CAPÓT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].

CAPÓT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)

CAPÓT ~oáte n. 1) Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă; halat. 2) Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot

capot n. haină femeiască de casă deschisă pe dinainte.(= fr. capote).

capot n. 1. od. manta boierească: tată-meu își pune capotul cel roșu și încalecă calul GHICA; 2. în special, manta militară: călăreții turci purtând niște capoate de felendreș OD.; 3. un fel de scurteică (cf. capoțel). [Turc. KAPOT (din it. capotto, manta de ploaie)].

capót și capód n., pl. urĭ și oate, oade (turc. kapot și kapod, d. it. cappotto, manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capișon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căcĭulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boĭerească. Manta militară. Azĭ (capot, pl. oate, d. rus. kapót, din fr. capote). Rochie dintr’o singură bucată pe care femeile o poartă în casă (V. capoțel). – În Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capót2 (îmbrăcăminte, învelitoare) s. n., pl. capoáte

capót (halat, manta, învelitoare) s. n., pl. capoáte

arată toate definițiile

Intrare: capot (halat)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: capot (manta)
capot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoate
  • capoatele
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoate
  • capoatelor
vocativ singular
plural
capot2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capot
  • capotul
  • capotu‑
plural
  • capoturi
  • capoturile
genitiv-dativ singular
  • capot
  • capotului
plural
  • capoturi
  • capoturilor
vocativ singular
plural
capod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoade
  • capoadele
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoade
  • capoadelor
vocativ singular
plural
capod2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capod
  • capodul
  • capodu‑
plural
  • capoduri
  • capodurile
genitiv-dativ singular
  • capod
  • capodului
plural
  • capoduri
  • capodurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capot (halat) capod (2)

  • 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: halat (haină) diminutive: capoțel un exemplu
    exemple
    • Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227.
      surse: DLRLC
  • 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capot (manta) capod (2)

  • 1. învechit Manta boierească sau militară.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133.
      surse: DLRLC
    • Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320.
      surse: DLRLC
    • Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș înfirat Și haine înaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120.
      surse: DLRLC

etimologie: