capo (d’a) adv. dela capăt sau dela început: a o luă d’a capo.

*cápo (dá capo), cuv. it. care, în muzică, înseamnă „de la capăt, de la început”.

capot¹ ai [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.

da capo av [At: AR (1838), 393¹/5 / V: (pad capul) de-a capul / S și: d-acapo, dacapo / E: it da capo] 1-2 Indică repetarea unei bucăți dintr-o operă muzicală sau a unei acțiuni, operații etc. din alte domenii. 3 De la început. 4 Din cont. 5 (Îcs) ~ al fine Indicație care reclamă repetarea unei lucrări muzicale. 6 (Îacs) Indicație care reclamă repetarea altor acțiuni de la început până la sfârșit.

CAPÓT¹ adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.

DACÁPO adv. Termen pus la sfîrșitul unei bucăți sau al unui pasaj muzical, pentru a arăta că pasajul sau bucata trebuie repetată de la început; p. ext. (în alte domenii) din nou, a doua oară.

CAPÓT¹ adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

CAPÓT² s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].

DACÁPO loc. adv. (Muz.) De la capăt, de la început; (p. ext.) din nou, încă o dată. ◊ Dacapo al fine (indicând repetarea unei părți dintr-o bucată muzicală) = de la început până la sfârșit. [< it. da capo].

CAPÓT² s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)

DA CÁPO loc. adv. (muz.) de la început; (p. ext.) din nou, încă o dată. ♦ ~ al fine = de la început până la sfârșit. (< it. da capo)

DA CÁPO loc. adv. 1) muz. De la început. ◊ ~ al fine repetare integrală a unei lucrări muzicale. 2) Din nou; iarăși; încă o dată. /Cuv. it.

Capo-d’Istria (Ant.) m. bărbat de Stat, ministrul țarului Alexandru I, jucă un rol însemnat în timpul Zaverei și muri asasinat (1776-1831).

Capo-d’Istria n. oraș și port în Istria: 9000 loc.

capo d’óperă f., pl. e (it. capo d’ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă).

capót¹ (la jocul de cărți) (înv.) (în expr. a face ~) adj. invar.

da cápo (it.) loc. adv.; abr. d.c.

*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine