capital¹ sn [At: MARX, C. I. 159 / V: căp~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr capital, ger Kapital] 1 Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2 (Îs) ~ constant Parte a capitalului (1) care se transformă în mijloace de producție fără să-și schimbe mărimea valorii în procesul de producție. 3 (Îs) ~ variabil Parte a capitalului (1) transformată în forță de muncă și care își schimbă valoarea în procesul de producție, reproducând propriul său echivalent și un excedent Si: plusvaloare. 4 (Îs) ~ fix Parte a capitalului (1) constant investită în mijloace de muncă (clădiri, mașini, instalații, unelte etc.) care au o oarecare fixitate, valoarea lor nefiind trecută decât parțial, pe măsura uzării, în valoarea produsului. 5 (Îs) ~ circulant Capital (1) care, în cursul procesului de producție, își trece dintr-o dată valoarea sa în valoarea noului produs, circulând în întregime, iar nu treptat și fiind alcătuit din capitalul variabil, la care se adaugă o parte a materialului constant (materii prime, materii auxiliare, combustibil etc.). 6 (Îs) ~ comercial Capitalul marfă al producătorului pe cale de a se transforma în capital bănesc. 7 (Îs) ~ bancar Capital (1) al băncilor care nu funcționează în mâinile posesorului său, ci în mâinile altei persoane, care se obligă să plătească o anumită sumă în schimbul dreptului de a-l folosi. 8 (Îs) ~ financiar Capital (1) rezultat din însumarea capitalului bancar cu cel industrial. 9 Sumă (mare) de bani (investită într-o afacere). 10 (Fig; îs) ~ de cunoștințe Ansamblul cunoștințelor pe care le posedă cineva Si: experiență.

capital² sn vz capitală

capital³, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 258 / Pl: ~i, ~e / E: fr capital] 1 a De primă importanță Si: de frunte, fundamental, esențial. 2 a (Îs) Reparație ~ă Refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 3 a (Îlv) A (o) lua de ~ A acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 4-5 sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită. 6-7 sf, a Majusculă. 8 a (Îs) Pedeapsă ~ă Pedeapsă cu moartea.

CAPITÁL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. (Ec. pol.) Totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau de un grup de persoane, care sunt utilizate în scopul producerii de bunuri și servicii destinate vânzării și obținerii de profit. 2. (În sintagmele) Capital uman = competența salariaților, comportamentul și abilitatea intelectuală. Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ♦ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital.

CAPITÁL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, esențial, fundamental, de frunte. Probleme mari filozofice și sociale, însăși problema capitală a originii vieții, toate l-au muncit [pe Beldiceanu]. IONESCU-RION, 128. Vom zări în acest roman și unele din ovestiile capitale ce ne împing astăzi. RUSSO, S. 114. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu formă de obicei diferită; (despre litere în general) majuscul, verzal. Vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343. ◊ (Substantivat, f.) Titlurile articolelor din acest dicționar sînt tipărite cu capitale. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osîndă, pedeapsă capitală. ALEXANDRESCU, P. 85.

CAPITÁL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. (Ec. pol.; în societatea capitalistă) Raport social de producție care se stabilește între capitaliști, proprietari ai mijloacelor de producție și proletari, lipsiți de mijloace de producție și de subsistență și nevoiți, pentru a-și cîștiga existența, să-și vîndă forța de muncă, ca pe o marfă, celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare. Transformarea unei sume de bani în mijloace de producție și în forță de muncă este prima mișcare pe care o suportă cantitatea de valoare care urmează să îndeplinească funcția de capital. MARX, I 509. ◊ (După rolul pe care îl are în procesul de producție) Capital constant = parte a capitalului transformată în mijloace de producție (utilaj, materii prime etc.) fără să-și schimbe mărimea valorii în procesul de producție. Capital variabil = parte a capitalului transformată în forță de muncă și care-și schimbă valoarea în procesul de producție, reproducînd propriul ei echivalent și un excedent, plusvaloarea. Din punct de vedere al procesului de producție trebuie deosebite două părți ale capitalului: capitalul constant, cheltuit pentru mijloacele de producție (mașini, unelte de muncă, materii primi etc.) – a cărui valoare trece neschimbată (dintr-o dată sau treptat) în produsul finit – și capitalul variabil, cheltuit pentru forța de muncă. LENIN, O. XX 148. (După modul de circulație) Capital fix = parte a capitalului investită în mijloace de muncă (clădiri, utilaje etc.), care își trece valoarea asupra produsului în mod treptat, în mai multe procese de producție. Capitalul fix care intră în procesul de producție transmite produsului numai o parte a valorii sale (uzura) și continuă să funcționeze ◊ în procesul de producție în ciuda uzurii. MARX, C. II 151. Capital circulant - parte a capitalului a cărei valoare trece asupra produsului în întregime, într-un singur proces de producție. Valoarea capitalului circulant – în forță de muncă și mijloace de producție – este avansată numai pentru timpul în care se confecționează produsul, timp care depinde de scara producției, care la rîndul ei este dată o dată cu volumul capitalului fix. MARX, C. II 137. Capital financiar = capital rezultat din contopirea capitalului bancar cu cel industrial, în urma concentrării producției și a apariției monopolurilor. Concentrarea producției, monopolurile care cresc din ea, contopirea sau îngemănarea băncilor și a industriei – iată istoria apariției capitalului financiar și conținutul aceste noțiuni. LENIN, O. XXII 222. 2. Fig. Clasa capitaliștilor; capitalism. În tendința sa oarbă și nemăsurată, în nesațul său după supramuncă, capitalul răstoarnă nu numai limitele maxime de natură morală, dar și pe cele pur fizice ale zilei de muncă. MARX,I 256. Întreaga istorie a capitalului este o istorie de violențe și jafuri, de sînge și noroi. LENIN, O. XXI 91. 3. (În vorbirea curentă) Bani, sumă mare de bani investiți sau destinați a fi investiți într-o afacere. ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de producție care se stabilește între capitaliști, proprietari ai mijloacelor de producție, și proletari, lipsiți de mijloace de producție și de subsistență și nevoiți, pentru a-și câștiga existența, să-și vândă forța de muncă, ca pe o marfă, celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig. Clasa capitaliștilor; capitalism. 3. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Fr. capital.

CAPITÁL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.

CAPITÁL s.n. 1. Valoare care produce plusvaloare; categorie economică ce reflectă relația socială de subordonare a muncitorului salariat de către capitalist. 2. (Fig.) Clasa capitaliștilor; capitalism. 3. (Curent) Bani, sumă mare de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. [Pl. -luri. / < fr. capital, cf. germ. Kapital].

CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].

CAPITÁL¹ s. n. 1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea. 2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism. 4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. (< fr. capital, germ. Kapital)

CAPITÁL², -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)

CAPITÁL² ~uri n. 1) Ansamblu de bunuri posedate în bani sau în natură. 2) Totalitate a resurselor bănești investite într-o afacere. ~ industrial. 3) fig. Totalitate de bunuri intelectuale, spirituale sau morale. /<fr. capital

CAPITÁL¹ ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanță; fundamental; esențial. ◊ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital

capital a. 1. principal, esențial: punct capital al unei afaceri; literă capitală, majusculă; 2. de moarte, mortal: pedeapsă capitală, păcat capital. ║ n. 1. sumă de bani destinată a produce dobânzi; 2. fond comercial sau industrial, sumă băgată într’o întreprindere; 3. pl. sume în circulațiune, cantități considerabile de bani: capitalurile sunt rare; 4. fig. avut intelectual: capital de cunoștințe, de idei.

*capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.

capitală sf [At: DRĂGHICI, R. 29/24 / V: (înv) ~al² sn, ~lie / Pl: ~le / E: fr capitale] 1 Oraș de reședință, în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. corectată

capitálie sf vz capitală