căpară sf [At: LB / Pl: ? / E: srb kapara] (Reg) 1 Arvună. 2 (Spc) Arvună pe care o primește fata de la cel cu care se va cununa. 3 (Pan) Logodnă.

căpăra vt [At: LB / Pzi: ~rez / E: mg kaparni] (Trs) 1 A zgâria. 2 (D. vin) A fierbe. 3 (D. sânge) A pulsa. 4 (D. ochi) A scânteia.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

căpărî vtr vz căpări

CĂPARĂ (pl. -ări) sf. Trans. Băn. Arvună [srb.].

CĂPĂRA¹ (capăr) vb. intr. Trans. BUD. L. -M. 1 A fierbe (vorb. de vin, bere, etc.) ¶ 2 A scînteia, a sticli ¶ 3 A svîcni (inima, etc.).

CĂPĂRA² (capăr) vb. tr. Trans. PĂC. VIC. A sgîria.

CĂPĂRÎ (-ăresc) vb. tr. Băn. 1 A arvuni, a da căpară ¶ 2 A logodi.

1) cápăr, a căpărá v. intr. (lat. cápero, -áre, a se’ncreți, a se posomorî. V. scapăr. Se conj. ca supăr.) Ban. Trans. Ferb, fermentez: mustu capără. Scînteĭez, scapăr. Zvîcnesc.

2) cápăr, a căpărá v. tr. (ung. kaparni, a scormoni, a jărî, infl. de capăr 1). Zgîriĭ.

căpărá, V. capăr.

capară (-ări), s. f. – Arvună (în Trans. și Banat, în special arvuna dată de pretendent, la definitivarea acordului cu logodnica). It. caparra, prin sb. kapara: – Der. căpări (var. căpăra), vb. (a da arvună; a se logodi).

căpăra (-apăr, -at), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).

CĂPARĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂPĂRA vb. v. zgâria.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

căpară s. v. ACONT. ARVUNĂ.

căpăra vb. v. ZGÎRIA.

căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI.

căpăra vb. I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.