3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cangrenát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cangrena] 1-2 Cangrenare (1-2).

cangrenat2, ~ă a [At: BACOVIA, O. 58 / V: ga~ / Pl: ~ați, ~e / E: cangrena] 1-2 Atins de cangrenă (1-2).

CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.

CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.

CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. Rană cangrenată.

CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.

cangrena vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ea / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~ / Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

gangrenat2, ~ă a vz cangrenat2

gangrenat1 sn vz cangrenat1

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

GANGRENÁ vb. I v. cangrena.

GANGRENÁ vb. I v. cangrena.

GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.

GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.

CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.

CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

arată toate definițiile

Intrare: cangrenat (adj.)
cangrenat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cangrenat
  • cangrenatul
  • cangrenatu‑
  • cangrena
  • cangrenata
plural
  • cangrenați
  • cangrenații
  • cangrenate
  • cangrenatele
genitiv-dativ singular
  • cangrenat
  • cangrenatului
  • cangrenate
  • cangrenatei
plural
  • cangrenați
  • cangrenaților
  • cangrenate
  • cangrenatelor
vocativ singular
plural
gangrenat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangrenat
  • gangrenatul
  • gangrenatu‑
  • gangrena
  • gangrenata
plural
  • gangrenați
  • gangrenații
  • gangrenate
  • gangrenatele
genitiv-dativ singular
  • gangrenat
  • gangrenatului
  • gangrenate
  • gangrenatei
plural
  • gangrenați
  • gangrenaților
  • gangrenate
  • gangrenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cangrenat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cangrenat
  • cangrenatul
  • cangrenatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cangrenat
  • cangrenatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangrenat
  • gangrenatul
  • gangrenatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gangrenat
  • gangrenatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cangrena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cangrena
  • cangrenare
  • cangrenat
  • cangrenatu‑
  • cangrenând
  • cangrenându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cangrenea
(să)
  • cangreneze
  • cangrena
  • cangrenă
  • cangrenase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cangrenea
(să)
  • cangreneze
  • cangrenau
  • cangrena
  • cangrenaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangrena
  • gangrenare
  • gangrenat
  • gangrenatu‑
  • gangrenând
  • gangrenându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gangrenea
(să)
  • gangreneze
  • gangrena
  • gangrenă
  • gangrenase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gangrenea
(să)
  • gangreneze
  • gangrenau
  • gangrena
  • gangrenaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cangrenat (adj.) gangrenat

etimologie:

  • vezi cangrena
    surse: DEX '98 DEX '09

cangrena gangrena

  • 1. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: putrezi un exemplu
    exemple
    • Rana s-a cangrenat.
      surse: DLRLC

etimologie: