15 definiții pentru cancioc canciog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cancióc sn [At: DDRF / V: ~céu, ~óg, câncióg / Pl: ~uri / E: mg kancso] 1-3 (Mgm; îf -ceu) Cană (1-3). 4 Căuș cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conținutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.

CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó.

CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó.

CANCIÓC ~uri n. Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancsó

cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș’o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.

CANCIÓG s. n. v. cancioc.

CANCIÓG s. n. v. cancioc.

CANCIÓG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó.

canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cancióc (-cioc) s. n., pl. canciócuri

cancióc s. n. (sil. -cioc), pl. canciócuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANCIÓC s. (TEHN.) căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)

CANCIOG s. căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cancióc (-oáce), s. n. – Lingură folosită de zidari pentru var.Var. canceu, s. n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul

Intrare: cancioc
  • silabație: can-cioc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancioc
  • canciocul
  • canciocu‑
plural
  • canciocuri
  • canciocurile
genitiv-dativ singular
  • cancioc
  • canciocului
plural
  • canciocuri
  • canciocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canciog
  • canciogul
  • canciogu‑
plural
  • cancioguri
  • canciogurile
genitiv-dativ singular
  • canciog
  • canciogului
plural
  • cancioguri
  • canciogurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cancioc canciog

  • 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX sinonime: canceu căuș lingură
  • 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: