CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancsó.

cancioc sn [At: DDRF / V: ~ceu, ~og, cânciog / Pl: ~uri / E: mg kancso] 1-3 (Mgm; îf -ceu) Cană (1-3). 4 Căuș cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conținutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.

CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancsó.

CANCIOC ~uri n. Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancsó

cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș’o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.

canceu sn vz cancioc

canciog sn vz cancioc

cânciog sn vz cancioc

CANCIOG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rîndurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó.

canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută].

cancioc (desp. -cioc) s. n., pl. canciocuri

cancioc (-cioc) s. n., pl. canciocuri

cancioc s. n. (sil. -cioc), pl. canciocuri

CANCIOC s. (TEHN.) căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)

CANCIOG s. căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)

cancioc (-oace), s. n. – Lingură folosită de zidari pentru var. – Var. canceu, s. n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul