opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.[1] modificată

  1. CANGERIGÉN → CANCERIGÉN — Ladislau Strifler

cancerigén, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cancérigène] 1-4 (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului (1).

CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.

CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène].

CANCERIGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă apariția cancerului; oncogen. (< fr. cancérigène)

cancerigén, -ă adj. 1962 (med.) (Factor) care provoacă sau favorizează apariția cancerului v. poliglicol (din fr. cancérigène; PR 1946; DM; DEX, DN3).

CANCERIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă sau favorizează apariția cancerului. /<fr. cancérigene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cancerigén2 s. n., pl. cancerigéne

cancerigén1 adj. m., pl. cancerigéni; f. cancerigénă, pl. cancerigéne

cancerigén s. n., pl. cancerigéne

cancerigén adj. m., pl. cancerigéni; f. sg. cancerigénă, pl. cancerigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANCERIGÉN adj. (MED.) oncogen.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CANCERI- „cancer, canceros”. ◊ L. cancer, eris „ulcer, afecțiune canceroasă” > fr. cancéri-, engl. id. > rom. canceri-. □ ~form (v. -form), adj., cu aspect de cancer; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., (substanță sau factor) care provoacă apariția cancerului.

Intrare: cancerigen (adj.)
cancerigen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenul
  • cancerigenu‑
  • cancerigenă
  • cancerigena
plural
  • cancerigeni
  • cancerigenii
  • cancerigene
  • cancerigenele
genitiv-dativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenului
  • cancerigene
  • cancerigenei
plural
  • cancerigeni
  • cancerigenilor
  • cancerigene
  • cancerigenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cancerigen (s.n.)
cancerigen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenul
  • cancerigenu‑
plural
  • cancerigene
  • cancerigenele
genitiv-dativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenului
plural
  • cancerigene
  • cancerigenelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cancerigen

  • 1. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: oncogen

etimologie: