opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cancerigén, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cancérigène] 1-4 (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului (1).

CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.[1] modificată

  1. CANGERIGÉN → CANCERIGÉN — Ladislau Strifler

CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.

CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène].

CANCERIGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă apariția cancerului; oncogen. (< fr. cancérigène)

cancerigén, -ă adj. 1962 (med.) (Factor) care provoacă sau favorizează apariția cancerului v. poliglicol (din fr. cancérigène; PR 1946; DM; DEX, DN3).

CANCERIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă sau favorizează apariția cancerului. /<fr. cancérigene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cancerigén2 s. n., pl. cancerigéne

cancerigén1 adj. m., pl. cancerigéni; f. cancerigénă, pl. cancerigéne

cancerigén adj. m., pl. cancerigéni; f. sg. cancerigénă, pl. cancerigéne

cancerigén s. n., pl. cancerigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANCERIGÉN adj. (MED.) oncogen.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CANCERI- „cancer, canceros”. ◊ L. cancer, eris „ulcer, afecțiune canceroasă” > fr. cancéri-, engl. id. > rom. canceri-. □ ~form (v. -form), adj., cu aspect de cancer; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., (substanță sau factor) care provoacă apariția cancerului.

Intrare: cancerigen (adj.)
cancerigen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenul
  • cancerigenu‑
  • cancerigenă
  • cancerigena
plural
  • cancerigeni
  • cancerigenii
  • cancerigene
  • cancerigenele
genitiv-dativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenului
  • cancerigene
  • cancerigenei
plural
  • cancerigeni
  • cancerigenilor
  • cancerigene
  • cancerigenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cancerigen (s.n.)
cancerigen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenul
  • cancerigenu‑
plural
  • cancerigene
  • cancerigenele
genitiv-dativ singular
  • cancerigen
  • cancerigenului
plural
  • cancerigene
  • cancerigenelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cancerigen

  • 1. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: oncogen

etimologie: