3 intrări

70 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANÁLE s. f. pl. Plantă erbacee anuală, ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dințate și cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina). Et. nec.

canále sfp [At: PANȚU, PL.2 / E: cf bg канела] (Reg) Plantă erbacee anuală, ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dințate și cu flori albe, roșii sau pestrițe Si: canaluțe, caneruțe, colțuni (9), copăcei, piersici, (reg) cana-giugiuc (Impatiens balsamina).

CANÁLE s. f. pl. Plantă erbacee anuală, ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dințate și cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina)Et. nec.

CANÁLE s. f. pl. Plantă erbacee, cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina).

CANÁLE s. f. pl. Plantă erbacee cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina).

CANÁLE ~ f. Plantă erbacee anuală decorativă, având flori divers colorate și frunze dințate. /Orig. nec.

CANÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caneá s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CANÁL, canale, s. n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton, tuburi îmbinate, șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formațiune organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). [Pl. și: (1) canaluri] – Din fr. canal, lat. canalis.

caná2 sf [At: POLIZU / Pl: cănele / E: tc kyna, bg кана] (Înv) Căneală.

canál1 sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: ~uri, ~e / E: fr canal, lat canalis] 1 Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 2 (Fig) Mijlocire. 3 Albie artificială sau amenajată, care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. 4 Curs de apă îndiguit și drenat în scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. 5 Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate pe mare sau pe fluvii. 6 Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 7 Formație organică, în formă de tub, care reprezintă o cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.) Si: canalicul.

canea a, sf [At: TDRG / V: ~na1, ~ne / Pl: ~ele / E: refăcut din canele (pll canelă)] 1-2 Cep de lemn sau de metal fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.

canéle sfp [At: BORZA, D. / E: ns cf cană1] (Bot; reg) Belșiță (Canna indica),

CANÁ s. f. v. canea.

CANÁL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CANÁL, (1) canaluri, (2, 3) canale, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări) Albie artificială pe care se abate apa dintr-un rîu, dintr-o mare etc. și care leagă între ele două fluvii, două mări, un rîu cu un lac etc. și servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. Canalul Volga-Don. Canalul Panama. ♦ Curs de apă îndiguit cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile, de a asana terenurile mlăștinoase etc. Canalul Bega. ♦ Cale de circulație pe apă, ținînd uneori loc de stradă, în orașele așezate la mare sau pe un fluviu. Din cauza frumoaselor sale canaluri, Leningradul a fost denumit și Veneția Nordului.Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții. EMINESCU, O. I 202. [Veneția este] oraș mare, vechi... și tot orașul în mare, avînd în loc de ulițe 530 canaluri. GOLESCU, Î. 111. 2. Conductă (acoperită sau descoperită) construită din beton sau din tuburi îmbinate și destinată să transporte lichide, în scop sanitar, industrial etc.; țeava. Se betonau ultimele sute de metri de canal și se făceau pregătiri pentru construcția castelelor de apă. JIANU, C. 471. 3. Conductă, tub sau vas, în organismele animale sau vegetale, prin care circulă substanțele nutritive.

CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, în formă de tub și prevăzut la un capăt cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. – Variantă: caná s. f.

arată toate definițiile

Intrare: canale
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • canale
  • canalele
genitiv-dativ singular
plural
  • canale
  • canalelor
vocativ singular
plural
Intrare: cana / canea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cana
  • canaua
plural
  • canale
  • canalele
genitiv-dativ singular
  • canale
  • canalei
plural
  • canale
  • canalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canea
  • caneaua
plural
  • canele
  • canelele
genitiv-dativ singular
  • canele
  • canelei
plural
  • canele
  • canelelor
vocativ singular
plural
Intrare: canal
canal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canal
  • canalul
  • canalu‑
plural
  • canale
  • canalele
genitiv-dativ singular
  • canal
  • canalului
plural
  • canale
  • canalelor
vocativ singular
plural
canal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canal
  • canalul
  • canalu‑
plural
  • canaluri
  • canalurile
genitiv-dativ singular
  • canal
  • canalului
plural
  • canaluri
  • canalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canale Impatiens

  • 1. Plantă erbacee, anuală ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dințate și cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

cana / canea canea

  • 1. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din canele (pluralul lui canelă, rar „canea” din limba neogreacă kanélla, limba bulgară kanela).
    surse: DEX '09 DEX '98

canal

  • 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Canalul Volga-Don. Canalul Panama.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Canalul Bega.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 3 exemple
      exemple
      • Din cauza frumoaselor sale canale, Leningradul a fost denumit și Veneția Nordului.
        surse: DLRLC
      • Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții. EMINESCU, O. I 202.
        surse: DLRLC
      • [Veneția este] oraș mare, vechi... și tot orașul în mare, avînd în loc de ulițe 530 canaluri. GOLESCU, Î. 111.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Conductă (construită din beton, tuburi îmbinate, șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: țeavă attach_file un exemplu
    exemple
    • Se betonau ultimele sute de metri de canal și se făceau pregătiri pentru construcția castelelor de apă. JIANU, C. 471.
      surse: DLRLC
  • 3. Formațiune organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 3.1. Canal rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
      surse: MDN '00
    • 3.2. botanică Cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
      surse: MDN '00
  • 4. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune).
    surse: DN
    • 4.1. Cale de acces a informațiilor într-o mașină de calculat.
      surse: DN
  • 5. Cale de acces a informațiilor.
    exemple
    • Canal diplomatic.
      surse: NODEX

etimologie: