2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canaf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/1 / V: ~ac, căn~, cănac / Pl: (sm) ~i, (sn) ~e, ~uri[1] / E: mg kanaf] 1 sm Ciucure. 2 sn (Pan) Sfichiul cozii boului. 3 sn (Îf ~ac, cănac) (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. corectată

  1. ~e, (sn) ~uri → (sn) ~e, ~uri Ladislau Strifler

CANÁF, canafuri, s. n. (Rar) Ciucure. [Pl. și: (m.) canafi] – Din magh. kanaf.

CANÁF, canafuri, s. n. Ciucure. [Pl. și: (m.) canafi] – Din magh. kanaf.

CANÁF, canafuri, s. n. Ciucure. Pisica cu canaf la ureche torcea somnoroasă în colț. SADOVEANU, O. V 422. Un șnur cu canafuri în loc de cravată. VLAHUȚĂ, O. A. 211. ◊ Fig. între grajdurile căzute, se răsfățau la soarele de toamnă minunate canafuri roșii ale unor plante fantastice. SADOVEANU, Z. C. 95. – Pl. și: (s. m.) canafi. – Variante: canác, canace (ODOBESCU, S. III 545), s. n., cănác, cănaci (V. ROM. martie 1952, 127, RETEGANUL P. V 71), s. m.

CANÁF, canafuri, s. n. Ciucure. – Magh. kanaf.

CANÁF ~uri n. Element ornamental, constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobesc diferite obiecte; ciucure. /<ung. kanaf

canaf n. 1. ciucure: fes cu canafuri; 2. sfichiul coadei. [Ung. KANAF, fibră (din nemț. Knauf).

canáf n., pl. urĭ (ung. kanaf, id., d. germ. knauf, capitel de coloană, mîner de sabie. Cp. cu canap și frînghie). Cĭucure. – La N. Cost. (Let. 1,453) cănaf, pl. e. În nord, pop. și m. V. ceapraz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canáf (rar) s. n. / s. m., pl. canáfuri/canáfi

canáf s.n. / s.m., pl. canáfuri / canáfi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANAF s. ciucure, (pop.) motocel, (înv. și reg.) peleș, (reg.) fringhie, roit, tuftur, țarțam, țurțur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. și Maram.) șalang, (Olt.) țorțoloș, (înv.) piuscul, săgeac. (Căciuliță cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

canáf (canafuri), s. n. – Ciucure. Mag. kanaf, din arab. aç-cenife (Cihac, II, 487), cf. sp. cenefa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cănác, cănaci, s.m. – (reg.) Ciucure, ciucalău, canaf: „Nici ai vaci cu coarne largi, / Numa pipa cu cănaci” (Papahagi, 1925: 228; Săcel). ♦ (onom.) Canac, nume de familie (9 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui canaf (< magh. kanaf „fibra” < germ. Knauf „capitel de coloană, mâner de sabie”, Scriban, Șăineanu) (MDA).

Intrare: canaf
canaf1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canaf
  • canaful
  • canafu‑
plural
  • canafuri
  • canafurile
genitiv-dativ singular
  • canaf
  • canafului
plural
  • canafuri
  • canafurilor
vocativ singular
plural
canaf2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canaf
  • canaful
  • canafu‑
plural
  • canafi
  • canafii
genitiv-dativ singular
  • canaf
  • canafului
plural
  • canafi
  • canafilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canac
  • canacul
plural
  • canace
  • canacele
genitiv-dativ singular
  • canac
  • canacului
plural
  • canace
  • canacelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cănac
  • cănacul
plural
  • cănaci
  • cănacii
genitiv-dativ singular
  • cănac
  • cănacului
plural
  • cănaci
  • cănacilor
vocativ singular
plural
Intrare: cănaf
cănaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canaf canac cănac

  • 1. rar Element ornamental, constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobesc diferite obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciucure 3 exemple
    exemple
    • Pisica cu canaf la ureche torcea somnoroasă în colț. SADOVEANU, O. V 422.
      surse: DLRLC
    • Un șnur cu canafuri în loc de cravată. VLAHUȚĂ, O. A. 211.
      surse: DLRLC
    • figurat Între grajdurile căzute, se răsfățau la soarele de toamnă minunate canafuri roșii ale unor plante fantastice. SADOVEANU, Z. C. 95.
      surse: DLRLC

etimologie: