2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

campión, ~oánă smf [At: DA / V: (iuz) șa~ / P: ~pi-on / Pl: ~i, ~oane / E: it campione] 1 (Înv) Luptător într-o arenă Cf atlet. 2-3 Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, olimpică, mondială etc.). 4 (Fig) Luptător de frunte al unei cauze, al unei idei.

CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică). 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.

CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică). 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.

CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană sau echipă care cucerește primul loc într-un campionat; p. ext. țara a cărei echipă a cucerit acest loc într-o întrecere sportivă cu caracter internațional. Campion de șah. Campioană la tenis de masă. Campion (de box ) la categoria pană. 2. Fig. Luptător, apărător sau susținător de frunte al unei idei, al unei cauze. U.R.S.S. este campioana luptei pentru pace în lumea întreagă. – Pronunțat: -pi-on.

CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă sau țară care cucerește primul loc într-un campionat. 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze. – It. campione.

campión (-pi-on) s. m., pl. campióni

CAMPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. Cel care câștigă primul loc într-un campionat; (p. ext.) țară a cărei echipă sau concurent a cucerit locul întâi într-o întrecere sportivă internațională. 3. (Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion].

CAMPIÓN, -OÁNĂ s. m. f. 1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. sportiv, echipă, țară care câștigă primul loc într-o competiție sportivă. 3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it. campione)

CAMPIÓN ~óana (~óni, ~óane) m. și f. 1) Persoană sau echipă care cucerește primul loc într-un campionat. ◊ ~ absolut sportiv plasat pe locul întâi la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig. Luptător de frunte pentru o idee, pentru o cauză. [Sil. -pi-on] /<it. campione, fr. champion

campion m. fig. luptător, apărător: campionul libertății.

*campión și șampión m. (fr. champion, d. champ, cîmp; it. campione). Luptător (în sport, în știință): campion al veiocipedilĭ, al progresuluĭ. Învingător în sport: campionu înotatuluĭ. – Fem. -ioánă. V. pionier.

ex-campion, ~oa smf [At: DEX2 / P: ~pi-on / Pl: ~i, ~oane / E: ex- + campion] Fost campion.

EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

campioánă (-pi-oa-) s. f., g.-d. art. campioánei; pl. campioáne

EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Fost campion. [Cf. fr., engl. ex-champion].

EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ s. m. f. fost campion. (< fr., engl. ex-champion)

EX-CAMPIÓN ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. Persoană care a fost campion. /<fr., engl. ex-champion


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

campión s. m. (sil. -pi-on), pl. campióni

campioánă s. f. (sil. -pi-oa-), g.-d. art. campioánei; pl. campioáne

ex-campioánă s. f., pl. ex-campioáne

arată toate definițiile

Intrare: campion
  • silabație: -pi-on
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campion
  • campionul
  • campionu‑
plural
  • campioni
  • campionii
genitiv-dativ singular
  • campion
  • campionului
plural
  • campioni
  • campionilor
vocativ singular
plural
Intrare: ex-campion
  • silabație: -pi-on
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ex-campion
  • ex-campionul
plural
  • ex-campioni
  • ex-campionii
genitiv-dativ singular
  • ex-campion
  • ex-campionului
plural
  • ex-campioni
  • ex-campionilor
vocativ singular
  • ex-campion
plural
  • ex-campioni
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ex-campion, -oană ex-campioană ex-campion

  • 1. Persoană care a fost campion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX

etimologie: