campion, ~oană smf [At: DA / V: (iuz) șa~ / P: ~pi-on / Pl: ~i, ~oane / E: it campione] 1 (Înv) Luptător într-o arenă Cf atlet. 2-3 Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, olimpică, mondială etc.). 4 (Fig) Luptător de frunte al unei cauze, al unei idei.

*CAMPION sm. 1 Luptător, apărător (al unei idei, al unei cauze, etc.): a fost unul din cei mai aprigi ~i ai libertății ¶ 2 = ȘAMPION [it.].

CAMPION, -OANĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană sau echipă care cucerește primul loc într-un campionat; p. ext. țara a cărei echipă a cucerit acest loc într-o întrecere sportivă cu caracter internațional. Campion de șah. Campioană la tenis de masă. Campion (de box ) la categoria pană. 2. Fig. Luptător, apărător sau susținător de frunte al unei idei, al unei cauze. U.R.S.S. este campioana luptei pentru pace în lumea întreagă. – Pronunțat: -pi-on.

CAMPION, -OANĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă sau țară care cucerește primul loc într-un campionat. 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze. – It. campione.

CAMPION, -OANĂ s.m. și f. 1. Luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. Cel care cîștigă primul loc într-un campionat; (p. ext.) țară a cărei echipă sau concurent a cucerit locul întîi într-o întrecere sportivă internațională. 3. (Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion].

CAMPION, -OANĂ s. m. f. 1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. sportiv, echipă, țară care câștigă primul loc într-o competiție sportivă. 3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it. campione)

CAMPION ~oana (~oni, ~oane) m. și f. 1) Persoană sau echipă care cucerește primul loc într-un campionat. ◊ ~ absolut sportiv plasat pe locul întâi la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig. Luptător de frunte pentru o idee, pentru o cauză. [Sil. -pi-on] /<it. campione, fr. champion

campion m. fig. luptător, apărător: campionul libertății.

*campión și șampión m. (fr. champion, d. champ, cîmp; it. campione). Luptător (în sport, în știință): campion al veiocipedilĭ, al progresuluĭ. Învingător în sport: campionu înotatuluĭ. – Fem. -ioánă. V. pionier.

ex-campion, ~oană smf [At: DEX² / P: ~pi-on / Pl: ~i, ~oane / E: ex- + campion] Fost campion.

șampion sm vz campion

EX-CAMPION, -OANĂ s.m. și f. Fost campion. [Cf. fr., engl. ex-champion].

EX-CAMPION, -OANĂ s. m. f. fost campion. (< fr., engl. ex-champion)

EX-CAMPION ~oană (~oni, ~oane) m. și f. Persoană care a fost campion. /<fr., engl. ex-champion

*șampión, V. campion.

campion (desp. -pi-on) s. m., pl. campioni

campion (-pi-on) s. m., pl. campioni

campion s. m. (sil. -pi-on), pl. campioni

campion

ex-campion s. m., pl. ex-campioni

șampion (-ni), s. m. – Campion. Fr. champion. – Der. șampionat, s. n., din fr. championnat.