opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAMBRARE, cambrări, s. f. Acțiunea de a (se) cambra și rezultatul ei. – V. cambra.

CAMBRARE, cambrări, s. f. Acțiunea de a (se) cambra și rezultatul ei. – V. cambra.

cambrare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: cambra] (Rar) Arcuire.

CAMBRARE s.f. Acțiunea de a (se) cambra. [< cambra].

CAMBRA, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.

CAMBRA, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.

cambra vtr [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr cambrer] 1-2 A (se) arcui.

CAMBRA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) arcui, a (se) încovoia. [< fr. cambrer].

CAMBRA vb. tr., refl. a (se) arcui, a (se) încovoia. (< fr. cambrer)

A SE CAMBRA mă ~ez intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se curba; a se încovoia. /<fr. cambrer

A CAMBRA ~ez tranz. A face să se cambreze; a arcui; a curba; a coroia; a încovoia. /<fr. cambrer

*cambréz (mă) v. refl. (fr. se cambrer, d. cambre = chambre, boltă, cameră. V. cameră, șambelan). Mă curbez înapoĭ cu eleganță (vorbind de talie): Spaniola mlădioasă, cu talia cambrată (Jean Bart, VR. 1922, 5, 169).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cambrare s. f., g.-d. art. cambrării; pl. cambrări

cambrare s. f., g.-d. art. cambrării; pl. cambrări

cambrare s. f., g.-d. art. cambrării; pl. cambrări

cambra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cambrez, 3 cambrează; conj. prez. 1 sg. să cambrez, 3 să cambreze

cambra (a ~) vb., ind. prez. 3 cambrează

cambra vb., ind. prez. 1 sg. cambrez, 3 sg. și pl. cambrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAMBRA vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

cambra vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Intrare: cambrare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cambrare
  • cambrarea
plural
  • cambrări
  • cambrările
genitiv-dativ singular
  • cambrări
  • cambrării
plural
  • cambrări
  • cambrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cambra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cambra
  • cambrare
  • cambrat
  • cambratu‑
  • cambrând
  • cambrându‑
 singular plural
  • cambrează
  • cambrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cambrez
 (să)
  • cambrez
  • cambram
  • cambrai
  • cambrasem
a II-a (tu)
  • cambrezi
 (să)
  • cambrezi
  • cambrai
  • cambrași
  • cambraseși
a III-a (el, ea)
  • cambrează
 (să)
  • cambreze
  • cambra
  • cambră
  • cambrase
plural I (noi)
  • cambrăm
 (să)
  • cambrăm
  • cambram
  • cambrarăm
  • cambraserăm
  • cambrasem
a II-a (voi)
  • cambrați
 (să)
  • cambrați
  • cambrați
  • cambrarăți
  • cambraserăți
  • cambraseți
a III-a (ei, ele)
  • cambrează
 (să)
  • cambreze
  • cambrau
  • cambrară
  • cambraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cambrare, cambrărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cambra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi cambra DEX '09 DEX '98 DN

cambra, cambrezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.