13 definiții pentru camaradă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

camarád, ~ă smf [At: MACEDONSKI, O. III, 112/ Pl: ~azi, ~e / E: fr camarade] 1-4 Tovarăș, coleg de arme, de școală, de muncă etc. 5 (Pex) Prieten.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].

CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)

CAMARÁD ~dă (~zi, ~de) m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAMARÁD s. tovarăș, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~zi de arme, de drum.)

CAMARAD s. tovarăș, (reg., mai ales in Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~ de arme, de drum.)

Intrare: camaradă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camara
  • camarada
plural
  • camarade
  • camaradele
genitiv-dativ singular
  • camarade
  • camaradei
plural
  • camarade
  • camaradelor
vocativ singular
  • camara
  • camarado
plural
  • camaradelor

camarad, -ă camaradă

  • 1. Tovarăș de arme, de clasă, de studii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coleg, -ă tovarăș, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78.
      surse: DLRLC
    • Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45.
      surse: DLRLC
    • Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.
      surse: DLRLC

etimologie: