calotipie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr calotypie] Vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.

CALOTIPIE s.f. Vechi procedeu de fotografiere, în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare. [Gen. -iei. / < fr. calotypie, cf. gr. kalos – frumos, typos – urmă].

CALOTIPIE s. f. vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu, sau iodura de potasiu pentru fixare. (< fr. calotypie)

calotipie s. f., art. calotipia, g.-d. calotipii, art. calotipiei

calotipie s. f., art. calotipia, g.-d. calotipii, art. calotipiei

calotipie s. f., art. calotipia, g.-d. calotipii, art. calotipiei

CALO- „frumos, simetric”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. callo-, engl. id. > rom. calo-. □ ~fil₁ (v. -fil₁), adj., iubitor de frumos; ~fil₂ (v. -fil₂), adj., cu frunze simetrice; ~filie (v. -filie₁), s. f., preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică pentru propria-i frumusețe; ~podiu (v. -podiu), s. n., bractee mare care învelește unele inflorescențe; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotografiere, care utilizează clorura de argint ca sensibilizator și clorura de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.