opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

CALOMNIATOR, -OARE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATOR, -OARE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

calomniator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr colomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.

*CALOMNIATOR, -TOARE adj. și sm. f. Care calomniază [fr.].

CALOMNIATOR, -OARE, calomniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care calomniază; bîrfitor, clevetitor. Calomniatori ai țării noastre sînt tocmai aceia care poartă vina pentru situația dezastruoasă din trecut. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741. – Pronunțat; -ni-a-.

CALOMNIATOR, -OARE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).

CALOMNIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care calomniază; bîrfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].

CALOMNIATOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)

CALOMNIATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

CALOMNIATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care ține de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

calomniator m. cel ce calomniază.

*calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.

Ortografice DOOM

calomniator (desp. -ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatori; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoare

calomniator (-ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatori; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoare

calomniator s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatori; f. sg. și pl. calomniatoare, g.-d. sg. art. calomniatoarei

Sinonime

CALOMNIATOR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATOR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

calomniator adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: calomniator (adj.)
calomniator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
  • calomniatoare
  • calomniatoarea
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
  • calomniatoare
  • calomniatoarele
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
  • calomniatoare
  • calomniatoarei
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
  • calomniatoare
  • calomniatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: calomniator (s.m.)
  • silabație: -ni-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
vocativ singular
  • calomniatorule
plural
  • calomniatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calomniator, calomniatoareadjectiv

etimologie:

calomniator, calomniatorisubstantiv masculin
calomniatoare, calomniatoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.