2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

calomniator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr colomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care calomniază; bîrfitor, clevetitor. Calomniatori ai țării noastre sînt tocmai aceia care poartă vina pentru situația dezastruoasă din trecut. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741. – Pronunțat; -ni-a-.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)

CALOMNIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

CALOMNIATÓR2 ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

*calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomniatór (-ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoáre

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

calomniator adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: calomniator (adj.)
calomniator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
  • calomniatoare
  • calomniatoarea
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
  • calomniatoare
  • calomniatoarele
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
  • calomniatoare
  • calomniatoarei
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
  • calomniatoare
  • calomniatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: calomniator (s.m.)
  • silabație: -ni-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
vocativ singular
  • calomniatorule
plural
  • calomniatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calomniator (adj.)

etimologie:

calomniator, -oare (persoană) calomniatoare

etimologie: