CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din fr. callophile.

calofíl, ~ă [At: CONTEMPORANUL, nr. 104, 5/4, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr callophile] (Lit) 1-2 a Care denotă calofilie (1-2) Si: calofilic (1). 3-4 smf Adept al calofiliei (1-2) Si: calofilic (2).^[1]

CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din gr. kallos „frumos” și philos „iubitor”.

CALOFÍL, -Ă adj. (Despre scris, stil) Frumos, caligrafic. [Cf. fr. callophile].

CALOFÍL, -Ă I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil²)

CALOFÍL¹ ~ă (~i, ~e) (despre stil) Care ține de calofilism; propriu calofilismului. /<gr. kallos + philos

CALO s.m. v. călău.

calofíl adj. m., s. m., pl. calofíli; adj. f., s. f. calofílă, pl. calofíle

calofíl adj. m., pl. calofíli; f. sg. calofílă, pl. calofíle

CALO- „frumos, simetric”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. callo-, engl. id. > rom. calo-. □ ~fil₁ (v. -fil₁), adj., iubitor de frumos; ~fil₂ (v. -fil₂), adj., cu frunze simetrice; ~filie (v. -filie₁), s. f., preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică pentru propria-i frumusețe; ~podiu (v. -podiu), s. n., bractee mare care învelește unele inflorescențe; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotografiere, care utilizează clorura de argint ca sensibilizator și clorura de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.